Tag Archives: Bike

Enduro bikepacking in Iezer-Papusa

Nu am putut sta departe de Papusa noastra asa ca si weekendul ce tocmai a trecut am revenit aici pentru o tura de 2 zile de bikepacking de cea mai buna calitate. Am zis sa ne pregatim putin pentru planurile viitoare πŸ˜€ asa ca am facut brigada de 3, eu Petre si Bogdan Andora si am dat o fuga in Iezer sa facem potcoava intreaga cu dormit la refugiu.

Am plecat pe la ora 10 si ceva de la cabana Voina unde am lasat masina si am urmat drumul clasic pe Portareasa, deja celebrul forestier de te urca la curcea Ateneului la aproape 2300m altitudine. Nimic spectaculos, poate numarul mare de masini 4×4 care ne-au umplut de praf si rudarii multi cu masini ARO sau Dacii papuc care tot coborau de pe munte si cum ne vedeau incepeau sa urle in toate felurile sa ne zica ca vine ursu sau sa ne intrebe daca ne-am oparit la oo :))))). Oricum, parca a fost fain ca am dat de ei, am mai ras putin.

A si era sa uit, ciobanii cu oile si magarii lor de ii tot vezi pe drum. Fara de ei peisajele nu ar fi asa de … mioritice :P.

Tragem agale la deal, mai impingem de bicle pe scurtaturi si uite ca deja la ora 5:30 suntem la refugiu.

Coborarea de la crucea Ateneului la refugiu este grea. Speram sa o putem da pe toata pe bicla dar, no way! sunt sigur ca merge dar tre sa stai sa o analizezi mai mult si iti trebuie ceva mai mult skill, mai ales la swithback-uri ;).

Ajunsi asa devreme la refugiu nici nu stim ce sa facem asa ca ne punem la masa apoi ne deschidem berile de le-am carat pana aici, dupa ce le-am lasat putin la rece si apoi bagam un pui de somn pana pe la ora 19 cad ne trezim fresh, gata sa fugim sa tragem o sedinta foto pe poteca :D. Super poze ce au iesit asa la amurg, stati sa vedeti.

Apoi mai stam la un foc si la un pahar de vorba cu colegii de refugiu si ne bagam la somn. A 2-a zi suntem matinali, la ora 7 in fata refugiului gata de pecare. Ne luam larevedere de la co-locatarii refugiului si de la catelul nelipsit si ii dam la deal direct prin caldare (nu mai urcam la cruce) ca este mai rapid si destul de ok pt. impins bicla. Dupa 30 min suntem in creasta si impingem mai departe pe langa vf Iezer si apoi pe vf Rosu de unde incepe oarecum si parte din coborarea noastra.

Pana acolo am avut ceva experiente, Petre a avut chiar una la limita πŸ˜› din seria bails & fails sau mai bine zis demna de #failarmy :D.

De la Rosu pana la papusa tot cobori si urci si iara cobori fie pe singletrack fie pe pasune fie pe teren accidentat unde nu mai poti sta pe bicla. Cand ajungem la Papusa ne asteapta iara un ultim pushbike pana aproape de varf si apoi se intrevede coborarea noastra pe poteca pe langa stana pana pe Gradisteanu, Gainatu Mare si apoi dreapta pe marcaj prin padure pana inapoi la Voina.

Toata coborarea de pe Papusa pana la voina prin Gradisteanu si Gainatu Mare este super tare si destul de tehnica.

Daca sus iti permite sa ii dai viteza dar te iau mainile destul de rapid de la toate denivelarile, in padure terenul devine foarte tehnic bolovanii fiind foarte mari si trebuie sa ai grija. Are 2 portiuni de flow maxim, 2 portiuni abrupte si in rest teren tehnic si accidentat. Am facut-o integral pe bicla, ne-am mai si oprit sa ne odihnim mainile, dar, coborarea chiar e tare, merita si simti ca muncesti cu tot corpul ca sa o faci :D.

Mie unul mi-a placut maxim si am trecut-o in lista de coborari de dat in fiecare an… da, am o lista :)))).

Altceva nu ar mai fi de spus despre aceasta tura, merita facuta si daca sunteti mai pe zvac o puteti face chiar intr-o singura zi caci per total nu are mai mult de 60km cu 2500m elevatie. Se pierde destul timp cu pushbikeul dar daca nu mai coborati la refugiu, castigati ceva. Totusi, este mai fun asa la 2 zile si esti mai fresh pentru coborarea care chiar este faina. Aveti aici track1 din prima zi si track 2 din a 2-a zi iar mai jos materialul foto/video.

Pana data viitoare, ride safe and have fun while doing it! πŸ˜€

Macin XC to Enduro ride

Weekendul acesta am fost in Muntii Macin, pentru prima data si chiar ne-a placut. Am vrut sa incercam un loc nou iar Macinul a iesit repede la iveala. Stiam de la prieteni de traseele de bicicleta din Macin si stiu ca se tine si un concurs de XC aici, dar sincer am dat si peste niste coborari ce nu semanau deloc a XC :D.

Noi am ales sa stam in localitatea Greci, exact la poalele macinului, pe partea mai arida si mai putin impadurita a acestuia. Am stat la pensiunea agroturistica Matetovici pe care o recomand cu incredere. Este modesta dar isi serveste scopul, ieftina dar cu mancare super buna, legume din gradina si vin din productia propie si este chiar la inceputul a 2 trasee super faine, triunghiul rosu si cel albastru, pe care le recomand pentru coborare, asta pentru impatimitii de enduor ;).

Totusi, o mentiune importanta de avut inainte sa uit, sa va luati neaparat multe camere de rezerva sau kit de pana sau mai bine, sa va faceti rotile tubeless, caci fara 2-3 pene de aici nu scapati, garantat, si asta de caciula ;).

Noi nu am facut cine stie ce traseu ca si lungime oricum era o caldura infernala, iar in prima zi am plecat pe la 13:30 de la pensiune, adica exact cand cuptorul ardea cel mai tare. Am plecat pe traseul de la Macin XC si dupa scurt timp cei 2 litri de apa ni s-au terminat. Tragedie maxima caci aici nu prea gasesti apa. Sunt vreo 2 izvoare in tot muntele si nu sunt tocmai in drum. Traseul este fain, rural, mi-a adus aminte de zilele din copilarie de la bunici cand mergeam pe camp fara un scop anume. Asta pe partea insorita, partea cu localitatea Greci. De partea cealalta, o padure faina si racoroasa, pacat ca nu mai aveam apa.

Desi vroiam sa facem tot traseul de la Macin XC, am ales sa il scurtam ca sa ajungem mai repede la o sursa de apa. Astfel, cand ne-am intersectat cu marcajul triunghi rosu, am facut stanga spre culmea muntelui si am inceput coborarea spe Greci. Si ce coborare a urmat si mai ales ce priveliste, vezi campia cat cuprinde, cred ca vezi si Ucraina daca este senin, cel putin telefonul nostru in Ucraina se vedea la un moment dat. Ca tot venii vorba de telefon, sa aveti o harta downloadata cu voi caci semnalul nu este la el acasa pe aici.

Revenind la coborare, aceasta este cel putin provocanta la inceput, are cateva treceri foarte grele, la una chiar mi-a dat cu virgula grav. Iar terenul este foarte putin aderent, cum ciupesti frana cum pietricelele de sub roti incep sa se creada bile si se rostogolesc odata cu tine de parca luam viteza cand punem frana :))). Daca doamne fereste dai o tranta aici, sa sti ca pietricelele astea nu vor fi prea blande cu pielea ta :D, se si vedea pe cauciucuri cat au avut de suferit, ma mir ca nobby nic-ul performance de pe spate nu si-a dat obstescul sfarsit, ma asteptam sa sacrific si ultima camera pentru el :D.

Am ajuns relativ repede in sat, cu una din bicle pe pana… Ne-am oprit fix la cofetarie unde am servit o super savarina si o cola rece la 0.25 :D.

La pensiune seara am mancat bine, saramura, salata de rosii cu branza, pepene si am baut un vin alba binemeritat.

A 2-a zi am ales sa facem cealalta bucla a traseului, sa urcam pe varful Tutuiatu (recomand, super priveliste) si sa coboram pe triunghi albastru.

Zis si facut. Parca a mers mai bine jumatatea asta a traseului mai ales cand stiam ca aveam 4 litri de apa la noi :D. I-am dat cu calm si cu veselie pana pe varf. Aici am bagat o dobrogeana, si asta bine meritata si apoi am inceput coborarea pe triunghi albastru. Primele 2-3 minute sunt cel putinΒ challenging, iar apoi drumul se lateste si merge serpuit pana in localitate. Pe margina din stanga a drumului se va contura spre final un singletrack bestial, pacat ca a inceput sa ma lase nobby nic-ul exact pe ultimele cateva minute de am ajuns in sat aproape pe janta.

Legat de coborare, sincer, poti parasii oricand marcajul si sa ii dai drept spre sat, ceva mai freeride. Totusi, daca nu ai rotile tubeless, mai bine stai lejer, coltii babei nu te vor ierta ;).

Am ajuns in sat destul de devreme si ne-am oprit iara la cofetarie. Prea multe nu mai avem de zis despre tura, dar va recomandam cu incredere un weekend de bicla sau de hike in Muntii Macin, chiar sunt frumosi, diferiti sau mai bine zis deosebiti. Se simte varsta in pietrele ce le poarta si privelistea este cel putin uimitoare.

Trackurile celor 2 trasee le gasiti aici: link traseu ziua 1, link traseu ziua 2. Β si materialul foto/video mai jos. Ride safe!

 

BUCEGI ENDURO SINGLETRACKS IN CARPATHIAN MOUNTAINS

BUCEGI ENDURO SINGLETRACKS IN CARPATHIAN MOUNTAINS

This one is from last weekend. We went to Omu peak made the ridge of Bucegi mountains, then decent to Simon from Strunga saddle. As I said before, this is one of the most beautiful singletrack in Bucegi and Ro. From there we made another climb to Diham mountain hut and then a descend to Busteni on so called Long Ridge. We made this track before in this bike season, without the ridge, you can see that trip in this article here. We just can’t get enough of Bucegi singletracks :P.

You can find the track in garmin connect, here: https://connect.garmin.com/modern/activity/1906008336

or look up the site for more beautiful mtb trips in RO.

Ride safe!

COZIA ENDURO SINGLETRACK ON TURNEANU RIDGE, ROMANIA

COZIA ENDURO SINGLETRACK ON TURNEANU RIDGE, ROMANIA

For full ride report, check out this link. It is a nice decent on a gnarly hiking trail in Cozia Mountains, Romania. Enjoy and ride safe!

Link: https://verticalriding.ro/2017/06/28/cozia-enduro-ride/

Fagaras enduro and freeride singletracks

Weekendul trecut am plecat in Muntii Fagaras la vantoarea de singletrack-uri si am fost socati de ce am descoperit… :))) suna ca unul din titlurile acelea de te fac sa dai repede unlike la o pagina…

Totusi, fara nici o exagerare, am avut parte de toate tipurile de poteci si ne-a placut mult, desi va zic sincer ca nu as mai face acest traseu, trase pe care l-as incadra usor la seria “ambitii prostesti”. Daca credeam ca pushbike-ul de anul trecut de pe creasta estica a Fagarasului a fost greu, uite ca weekendul asta am resit sa facem de 5 ori mai mult pushbike/carrybike, adica gen 10 ore de asa ceva :)).

Pe scurt traseul nostru a implicat urcarea din Avrig la Cabana Barcaciu, apoi urcarea in creasta spre varful Scara, coborarea inapoi la Barcaciu si a 2-a zi urcarea in creasta, coborarea la lacul Avrig, urcarea unapoi in creasta, si coborarea pe la Cabana Suru in Sebesul de Sus.

Am facut traseul in 2 zile, cu dormit la cabana Barcaciu, unde ne-am odihnit si am mancat bine, ca de obicei caci altfel nu se poate la #barcaciu. In prima zi ne-a insotit si Mihai, Alex si gasca lor de biciclisti fanatici si ne-am bucurat cu totii de frumosul singletrail ce cobora dinspre vf. Scara. A 2-a zi ne astepta agonia si extazul :D.

Acum, hai sa intram mai in detaliu :). Daca ar fi sa impartim traseul, vorbim de o super coborare din platou de sub varful Scara pana in poteca de uneste cabana Barcaciu cu Negoiu. Sunt peste 10 min de super coborare (2h pushbike de la cabana) pe un singletrail ca in povesti dupa cum se poate observa si in primul filmulet de mai jos.

Apoi, ar fi drumul de creasta, coborarea la lacul Avrig, si urcarea inapoi in creasta care este segmentul ce incadreaza tura la “ambitii prostesti”. Sectiunea este foarte putin ciclabila, putin pe langa vf. Scara si dupa, vreo 20m pe coborarea la lacul Avrig si dupa urcarea inapoi in creasta devine ciclabil.

Apoi ar fi coborarea dupa vf Budislavul care este una grea dar faina pe niste pietre maricele si care tot continuau sa o ia la vale odata cu rotile bicicletei :D.

La final incepe coborarea din creasta din dreptul vf Suru spre cabana cu acelasi nume si apoi spre Sebesul de Sus. Aici vb de doua segmente distincte si total diferite. Coborarea din creasta pana la cabana Suru este daca nu grea, foarte grea, cel putin asa mi s-a parut mie. Iti trebuie skilluri serioase de trial ca sa stai toata coborarea pe bicla. Sunt bolovani mari si odata ce te apropii de padure sunt pietre desprinse care o iau cu tine la vale si daca mai iei in calcul si panta abrupta, coborarea noastra enduro/freeride se transforma in proba de supravietuire :).

La final, precum cireasa dupa tort, vine coborarea de la cabana Suru pana in Sebesul de sus. Aici vorbim despre cel mai fain singletrack pe care m-am dat pana acum. Chiar mi-a placut si nu cred ca exagerez. este plin de contrapante naturale si toate radacinile si pietrele sunt fain asezate parca plasate sa iti faca coborarea mai faina. Poti sa pompezi peste tot, mai ai 2-3 gaturi de pedalat dar in rest este vorba de singletrack de cea mai buna calitate!

Se interesecteaza la un moment data cu un forestier proaspat sapat dar pe care il pierde la scurt timp. Chiar a meritat tot efortul coborarea asta, dar, sincer, data viitoare daca mai vrem sa dam aceasta coborare urcam fie direct din Sebesul de Sus fie pe marcaj triunghi albastru ce vine dinspre Avig pe forestier. Nicicum pe creasta :).

Traseul din prima si a 2-a zi le gasit la acest link respectiv acest link. Mai jos va lasam cate un filmulet cu segmentele interesante ale turei si pozele ce s-au adunat. Pana data viitoare, ride safe!

Viscri, Crit, Cloasterf, Mesendorf si Saschiz sau mai bine zis Transilvania bike trails (TBT)

Viscri, Crit, Cloasterf, Mesendorf si Saschiz sau mai bine zis Transilvania bike trails (TBT) = un 1 Mai, mai diferit. Nu ca am fi fost prea des la mare de 1 Mai dar de data asta am inceract o alta zona, unde nu am mai fost decat in treacat si anume Viscri si imprejurimile. De fapt, mai bine zis Crit, unde ne-am cazat, si imprejurimile, o zona traditionala, rustica, saseasca si cu multe de oferit. Pacat ca a trebuit sa se mute unul, pe nume Charles, pe aici ca sa aflam si noi de zona…

Si nu doar ca s-a mutat, ci a si restaurat si a mai si infintat un ONG pe nume MET (Mihai eminescu Trust) si practic a resurscitat zona nu doar din punct de vedere turistic ci si ce deriva din asta. Pacat si bravo lui in acelasi timp.

Zona chiar este faina si are multe de oferit, iar modul in care casele fac turism pe aici ii chiar frumos, ne-a adus aminte putin de Delta Dunarii. Noi am stat la pensiunea Elena din Crit, un loc de nota 10 pe care vi-l recomand cu drag. Masa o luam in locul unde stateau gazdere iar de dormit dormeam la 2 minute departare in sat. Pensiunea este facuta cu bun simt si calitate iar masa servita la gazde este de nota 12. Mancare buna si bautura si mai buna πŸ˜‰ sa veniti cu incredere aici. Aveti mai jos, printre poze, si cateva cu pensiunea.

Acum, legat de locurile de vizitat, in toate satele aveti ce vedea, cam acelasi lucru, dar merita. Biserici fortificate in fiecare si case traditionale, si, mai nou sunt legate de trasee de bicicileta :D, de la Viscri pana la Sighisoara. Puteti descarca de pe market aplicatia TBT care prezinta pe harta satelit traseele de bicicleta si va si pozitioneaza pe acestea daca aveti GPSul pornit ;).

Noi, in prima zi am fost pe bicicleta din Crit pana in Bunesti, apoi Viscri, apoi Mesendorf si inapoi in Criti, tot pe dealuri. Traseele de bicicleta is faine, mai ales portiunea Viscri –> Mesindorf care este un singletrail pavat cu pietrisi si intretinut pe care pedalezi de placare inclusiv la deal :D. Traseul de mai sus are cam 35 de km cu 500m diferenta de nivel. Eu zic ca ori cine il poate face si asta lejer si de placere. Linkul cu traseul il gasiti aici.

Toata ziua ne-a urmarit ploaia dar pur si simplu nu ne-a pasat. Seara am ajuns in Criti si apoi direct la masa. Gazdele ne-au asteptat cu rachiu, vin si multe bunatati.

A 2-a zi, dupa micul dejun copios ne intoarcem pentru a lua masina si a pleca in vizita pe la satele vecine dinsprea Sighiosasa dar nu inainte de a face pana dobandita la masina din cauza unui cui, cel mai probabil luat pe ultima suta de metri, ieri, cand am sosit. Mentionez pana patita pentru ca vreau sa atrag atentia asupra unui lucru. Care aveti masini Dacia, eventual si Renault dar nu pot confirma sigur, cheia de esfacut prezoanele este greu utilizabila. Aceasta are 20cm toata si daca prezoanele sunt intepenite, desfarecea acestora poate fi o misiunea imposibila. Noroc cu gazda si o teava imprumutata cu care am reusit sa fac o parghie regulamentara cat sa dau drumul la prezoane. Dupa rezolvarea penei plecam in Cloasterf, apoi in Saschiz si la final in Sighisoara. La intoarcere mai damΒ iara o fuga in Viscri inainte sa ne intoarcem la cazare. Dupa servim iara masa si apoi la somn caci ne asteapta inca o zi de biciclit.

Ultima zi se anunta insorita si ar fi pacat sa o ocupam cu drumul de intoarcere asa ca luam directia Mesendorf pentru a continua singletralul TBT. Din Mesendorf continuam spre deal si spre liziera padurii unde drumul de tara se transforma intr-un forestier. La iesirea din padure dam de singletrailul ce vine din Viscri si il tinem cam 10-15 km pana inΒ dreptul satului Cloasterf unde facem dreapta si coboram pana in sat. De aici asfalt pana in Crit de unde recuperam masina si o taiem spre Bucuresti. Trackul turei il gasiti aici. Si astazi am biciclit tot 35 de km cu 500m diferenta. Cele 2 trasee pot fi unite pentru un super traseu de 70km cu 1000m ;), predominant singletrail de cea mai buna calitate. Am impresia ca daca il faci din directia Cloasterf/Sighisoara spre Visci, ai avea ceva mai multa coborare :), dar trebuie sa revin ca sa verific informatia :P.

Va lasam mai jos pozele de prin zona precum si un filmulet cu portiuni de pe traseul Viscri – Mesendorf – Cloasterf – Crit. Enjoy!

Aventuri pe bicicleta prin Naratu, Capatanii si Buila

Desi pe munte este zapada, iar temperaturile tind spre 0 grade, uite ca a mai fost loc de o tura epica pe acest final de sezon. Ideea turei a venit din partea dl geograf Bogdan Andora, care, dupa ce a epuizat toate turele prin toti muntii, s-a gandit la una cel putin verticala ce includea atingerea mai mult sau mai putin tangetiala a celor 3 munti din titlu.

Traseul initial asa cum l-a gandit avea vreo 97 km si aproape 4000m elevatie dar dupa ce ne-a dat grav cu virgula de pushbike in prima zi, si Naratu ne-a cam venit de hac, am mai taiat din ele si l-am scos-o la vreo 90 km si 3200m elevatie.

Plecarea am facut-o dis de dimineata din Calimanesti. La bordul masinii aratau vreo -2 grade dar nu ne-am lasat descurajati. Dupa ce ne impachetam tot ce ne trebuie prin rucsaci plecam usor pe asfat pe valea Oltului. O placere sa biciclesti pe aici, cu toate TIR-urile si tot traficul din lume la cativa centimetrii de tine. Bine macar ca nu am mers decat cativa km pana am facut stanga pe valea Lotrisorului. In scurt timp ajungem la cascada Lotrisor si in si mai scurt timp ajungem la finalul drumului :). Acesta dispare in albia unui rausor. Ne uitam pe harta si alegem varianta mai grea si mai uscata, de-a dreptul pe culmea din fata, dar care a implicat cel mai zdravan pushbike prin cei mai inversunati boscheti. Si “poteca” a tot continuat asa pana am ajunsΒ in culmea aia mai de sus si am vazutΒ Naratu cum se ridica stancos uneva in dreapta noastra. Ne oprim sa mancam ceva caciΒ de peste 1h caram bicicletele in spate.

Apoi, ne facem curaj si incepem coborarea. Cum povesteam, calea aleasa, de cand am parasit forestierul nu mai implica nici un traseu ci trecea de-a dreptul o portiune din Naratu. Astfel, la scurt timp dupa ce am inceput coborarea, ne-am trezit tragand de bicle si la vale, pe albia unui rau, fiind singura ruta mai acesibila identificata in acel moment. Deja frustrarea se acumulase pentru ca ne-a luat alte 2 ore sa coboram de acolo. Intr-un final dam intr-un alt forestier si incepem sa ne indreptam spre Muntii Capatanii, locul de odihna pentru noaptea ce incet incet isi face aparitia. Nu coboram mult pe acest drum, cateva minute, ca si incepem urcarea. In urcare trecem pesteΒ langa niste porci mistreti care au si luat-o la deal cum ne-au vazut si apoi ne confruntam cu prima pb tehnica a turei. Bogdan reuseste sa dea cu schimbatorul intr-un bustean, strambandu-l. Dupa ce ne chinuim vreo 30 de min sa il reparam, il montam la loc. Ghinion, acum Bogdan nu mai poate sa foloseasca ultimele 2 pinioane, ca nici nu avea nevoie de ele :)))).

II dam la deal si la scurt timp drumul devine iara abrupt si ne trezim impingand la bicle. Seara se lasa si lafel si aerul rece dar la cat de incinsi eram de la pushbike, nici ca am simtit ceva. Cu ceva eforturi iesim intr-o poiana pe la 1500m doar ca sa admiram muntii dinprejur, mai ales Fagarasii care se vad mareti si inzapeziti in departare. Se vede si lumina de la cabana Cozia. Ne uitam pe harta, aproximam distanta pana la urmatoarea stana din drumul nostru si ii dam inainte. Noaptea se instaleaza dea dreptul si prin intuneric incepem sa numaram urmele lasate de labele animalelor trecand pe zapada…. simtiti suspansul :)))).

Intr-un final, inainte de a ajunge la stana propusa ca loc de dormit, dam de o troita foarte faina si foarte bine izolata in care incapem la fix. Oricum, stana de o cautam era 200m mai inainte de unde ne-am oprit asa ca troita ne-a iesit in cale la marele fix :D. Ne acomodam repede, ne schimbam de hainele ude si imediat ce atingem confortul termic dorit, ne punem pe halit si pe planificat ziua de maine :D.

Dormim chiar bine, fara prea multe zvarcoleli si dimineata ne prinde chiar odihniti si gata de drum. Stam sa ne dezmortim, facem ordine prin troita sa nu lasam deranj, mancam si la putin timp dupa ora 8 ne punem in misacre. Peste noapte s-a cam incalzit si majoritatea zapezii pe care ne-au tot scartaiti rotile noaptea trecuta, s-a cam topit. Afara este ceata si ne cam bate vantul. Ajungem repede pe verful Gerea unde ne facem 2 poze si ii dam repede la vale dupa ce consultam rapid harta. UrmamΒ marcaj triunghi rosu care se vede doar pe harta caci pe munte el este cam inexistent. Ne ghidam dupa fadele urme ce par a fi drum sau carare si, dupa ce trecem de o stana si un canton si de o portiune mai dubioasa prin padure, ajungem la un forestier fain ce pare sa duca in jos spre cantonul Cheia din Buila. Deci am nimerit drumul si tot tinem forestierul fain ce merge pe curba de nivel si apoi incepe sa coboare prin niste serpentine faine pe care ne distram de minune. Fiecare curba era insotita de o contrapanta pe care ne tot suiam si daca nu avea contrapanta mergea sa faci un drift fain pe pietrele si frunzele ude de pe drum. Chiar distractiva coborare pe acest forestier si in scurt timp ne gasim la indicatorul din Buila ce ne semnalizeaza cantonul Cheia la 20 min distana. Alegem sa nu mai coboram la canton ci sa urmam forestierul pana jos in sat Cheia. Drumul e lung si devine plictisitor spre final. A mai ajutat peisajulΒ tomnatic si raul absolut superb ce ne-a insotit pana in sat. In sat nu intram bine ca deja trebuie sa facem stanga ca sa fentam asfaltul. Ne oprim totusi putin sa curatam bicicletele in rau dupa care ii dam pe dealuri spre Baile Olanesti. Cum iesim din sat dam de o livara de mere care pare sa fie a nimanui si bagam bine la ghiozdan. Facem ceva pushbike si pe aici si dupa 40 de min ne gasim iara la vale. Coboram in Baile Olanesti si apoi urcam iara un deal ca sa facem trecerea spre Calimanesti. Scopul este sa fentam asfaltulΒ cat se poate. Coboram iara printre pomi fructiferi si ajungem intr-un sat al carui nume imi scapa acuma. De aici ne asteapta ultimul pushbike pana in Calimanesti. Il dovedim cu greu si dupa ce cerem asistenta tehnica unui satean care ne ajuta cu ceva apa din put, ii dam la vale visand la o cola rece. Ajungem pe la 5 la masina, exact inainte sa se lase intunericul si incepem sa ne descotorosim de bagaje si de hainele ponosite… Daca bicicleta lui Bogdan a supravietuit traseului, cu mici probleme tehnice, era sa isi dea obstescul sfarsit in parcare, chiar langa manastirea Cozia unde, un ametit era sa dea cu masina peste ea. Eram doar noi, si el in toata parcarea si ce crezi, nu a vazut bicicletele. Noroc ca a miscat bicicleta din loc si nu a trecut peste ea caci altfel era panica totala!

Va lasam mai jos cateva imagini din frumosul traseu precum si un filmulet cu experientele nocturne de sambata. Pana data viitoare, ride safe and have fun! Enjoy!

Update: era sa uit sa pun linkurile cu traseul asa ca le aveti aici (ziua 1) si aici (ziua 2). De asemenea am bagat o poza in galerie cu traseul. Cu rosu is marcate zonele de push/carry bike. Enjoy again :D!

 

Metal Enduro Resita 2016

Metal Enduro Resita 2016, primul concurs de enduro la care am luat parte… si virusul s-a instalat :P.

Am ajuns in weekend siΒ in Resita sa participam si noi pt prima data la un concurs de Enduro si putem spune ca nu am regretat deloc caci am dat acolo peste cele mai faine trasee, fara nici o exagerare.

ConcursulΒ se desfasoara in principal intr-un formatΒ  tip raliu cu 4 probe speciale cronometrate, pe poteci care coboara dar care au si mici zone de plat sau urcus. Acest concurs este deja unul cu traditie fiind primul de acest gen si ajungand deja la a 4-a editie. Este ultima proba din campionatul national de enduro CNE. Mai jos va lasam descrierea oficiala a evenimentului asa cum este ea postata pe siteul www.metal-enduro.ro.

“METAL Enduro are loc pe cele 4 probe speciale deja consacrate care anul acesta au primit si nume inspirate de cei care le-au parcurs de-a lungul timpului: PS1 – Fluturelu, PS2 – Cioara’, PS3 – Canada si PS4 – Poezie. Cele 4 probe speciale β€œau crescut” prin modificarile aduse si la aceasta editie s-au facut modificari in anumite zone pentru a ridica nivelul tehnic dar si pentru ca s-a tinut cont de sugetiile participantilor de la editiile precedente.
Exista si etape de legatura intre probele speciale, care au un timp maxim de parcurgere, dar acesta este unul relaxat (care le permite participantilor sa se mai detaseze de competitie sau sa socializeze in timp ce le parcurg). Traseul de concurs este in zona centrul Resitei pe dealurile din jurul acestuia, Poiana Golului si Dealul Ciorii.
Β 
Este un concurs tip Enduro, iar traseele de acest fel nu sunt recomandate incepatorilor sau ciclistilor neantrenati. Potecile pe care se desfasoara probele speciale au mai multe sectiuni de nivel tehnic ridicat.
Β 
Cele 4 probe speciale au distante intre 1,5 km si 3 km iar distanta totala, cu tot cu sectiunile de legatura, este de aprox. 37 km.

 

Desi am facut peste 7 ore pana la Resita am ajuns sambata dupamasa in parcare la LIDL ca sa vedem o droaie de biciclete si bicicliste care se tot invarteau intre cele 4 probe speciale. Ne echipam si noi usor si incepem sa intrebam in stanga si in dreapta ca sa aflam pe unde is probele si sa incercam si noi sa ajungem sa le facem macar odata. Frigul lasat peste tara nu ne ajuta prea mult si temperatura nu cred ca depasea 10 grade. Cu greu, pana la finalul zilei ajungem sa fecem cele 4 speciale, ultima fiid bine la vreme de seara de ar fi mers o luminita pe coborare. Oricum, am inteles repede despre ce este vorba si ce se vede inainte in poze nu este chiar peste ce dai acolo. Traseele asa cum am mai spus sunt foarte faine dar asa cum spun si ei pe site, au destule zone tehnice de iti ridica adrenalina nu gluma. Baietii au facut destule kickere Β si rampe pe toate traseele si ai unde sa te distrezi, obligat fortat :D.

Si modul in care au pus probele are oarecum sens.

PS1, fluturelu’, este cel mai usor avand o singura zona abrupta cu 2 rute si apoi o zona lunga de pedalat terminandu-se cu o zona plina de bolovani ce trebuie abordata nu cu grija ci cu cap :). Este scurta si numai buna de incalzire.

PS2, cioara, seamana cu PS4, deoarece nu prea are zone cu pietre, are ceva mai mult flow, se termina pe aceasi portiune ca PS4, are 2-3 rampe naturale din care a 3-a chiar maricica + o zona zdravana de pedalat pe la jumatate unde poti castiga destul timp daca te tine inima si plamanii. De asemenea este o speciala scurta si pica numai bine dupa PS1.

PS3, canada, pleaca tot din aceasi zona cu PS1, putinΒ mai sus, si am putea spune ca este un PS1 la superlativ. Cum incepi vei avea o coborare abrupta si un drop mic peste care trebuie sa lasi bicla sa curga neaparat. Are si ruta ocolitoare dar chiar merita sa o incerci. Apoi urmeaza o combinatie de pietre, radacini, singletrail, un halfpipe intr-un canal unde daca vii cu viteza sari destul de mult (atentie cum intrii in el caci nu e bine sa ai prea mare viteza!) iar la final mama rockgardenurilor. Din poze chiar nu titi dai seama ce e acolo :))).Β Finalul este acelasi ca la PS1.

PS4, poezia, este probabil cea mai faina speciala. Este similara cu PS2 dar are mai multe rampe, mai mari, si mai mult flow. Poti prindeΒ super viteza si daca sti cum, o poti folosi in avantajul tau, daca nu, te vei trezi franand inainte de curbe sau zone care au contrapante. Asta trebuie data deΒ mai multe ori inainte ca sa intelegi cum poti lucra cu ea, afirmatie valabila si pentru PS3.

Spre deosebire de anii trecuti, din cate am inteles, PS4 se termina fix la zona initiala de start, in oras si inainte ai parte de o coborare pe strazi, scari si printr-un pasaj pietonal, lucru chiar fain si posibil, din cate am inteles, datorita noului primar care a fost mai deschis spre sugestiile organizatorilor… traiasca dom’ Primar!

Cam asta ar fi descrierea noastra asupra traseelor. Organizarea a fost super faina, exact ce trebuie, vii, te distrezi, socializezi si te dati, fara batai de cap.

Ca vii sa concurezi, ca vii doar sa te dai, trebuie sa vii caci asa cum am spus, traseele sunt printre cele mai faine pe care ne-am dat si un concurs de genul asta chiar iti da un boost la skilluri :).

Participantii la concurs am fost eu si Cosmin iar Bogdan si Elena au venit sa ne sustina :D. Bogdan, cat noi am participat la concurs, a dat o tura de recunoastere prin Parcul National Semenic si ne confirma faptul ca este foarte superb pe acolo. L-am cules din drum la plecare,Β din Garana, unde ne-am si oprit sa mancam ceva la un local foarte fain unde se tine si festivalul de jazz de la Garana, hanul La Rascruce, mancare foarte buna!

Mai jos va lasam cate un filmulet cu fiecare proba speciala precum si poze culese de pe pagina evenimentului. Enjoy & scuzati unele injuraturi de se regasesc prin filmulete :)!

Triglav sau Dolomiti? sau ambele :D

Triglav sau Dolomiti? as zice ambele si la pachet ca sa ai ce sa compari :).

La inceputul luniiΒ am vizitat 2 dintre cele mai faine parcuri naturale din Europa si anume Muntii Triglav din Slovenia si Dolomitii Italieni care fac parte si din patrimoniul Unesco si… ne-au placut maxim.

Toata distractia a durat 1 saptamana si doar 5 zile de plimbat efectiv caci resul au fost pe drum. Am facut cam 17 ore pana la lacul Bohinj unde am gasit si camping, nu cel de langa lac ci camping Danica undeva la 5-6 km inainte de lac. Exista unul chiar in coada lacului dar, fiind pozitionat in interiorul parcului nu poate acomoda decat un loc limitat de turisti, reguli normale nu ca la noi. Desi parea sa avem destule locuri unde sa ne punem cortul ni s-a zis din start ca este plin si ca nu avem voie. Cand am intrebat de ce a venit si raspunsul corect cum ca este un parc natural si deja sunt destui turisti si nu mai au voie sa acomodeze si altii… asa da, desi am umblat ceva sa gasim alt camping.

Oricum, camping Danica este foarte fain si ai unde manca si unde iti pune cortul si au si apa calda la dusuri iar portiile la restaurantul campingului sunt HUGE!!! le-am luat la pachet si am mancat si toata ziua urmatoare din ele :))).

Legat de parc si ce poti face aici… pai aproape orice dintre care amintim: Plimbari cu barca, zbor cu parapanta, plimbari cu canoe, rafting, catarari la stanca, bicicleta, hiking, explorare de pesteri si sigur sunt multe alte activitati ce nu le-am observat.

Noi am ales sa ne plimbam cu bicicleta, sa facem baie in Bohinj si sa stam la plaja, ceva lejer ca de concediu, desi tura de bicla nu a fost chiar asa.

Dupa un tur scurt prin satele de la baza lacului, am urcat pe cablu pana in creasta muntelui la 1800m si acolo am gasit Vogel bikepark care, desi are un singur traseu, este super fain cu un flow incredibil iar baietii de la park sunt super de treaba. Atat de de treaba a.i. cand i-am intrebat pe unde pot sa cobor si eu de pe munte cu bicla mi-au recomandat un traseu care in mod normal era de picior, cam 95% “ciclabil” mi-au zis, exact cum ne place si noua m-am gandit, dar care a scos zeama din mineΒ pana jos. Cea mai cea coborare, ingusta, abrupta si foarte accidentata de am muncit pe coborarea aia cat n-am muncit la nici un deal pana acum. S-a lasat grav cu frane incinse si antebrate moarte de oboseala. Odata ajunsi jos am facut o binemeritata baie in lacul racoros :D. Urmatoarea ziΒ am vizitat Bledul si am stat la plaja langa lac, a fost ziua de relaxare.

Ziua 4 ne-am trezit pe ploaie si cu cortul usor inundat. Cum a aparut o fereastra in vremea urata am si strans cortul si am parasit campingul cu directia Cortina d’Ampezzo, Italia. Ploaie torentiala pana in Italia si abia cand ne-am apropiat de Cortina vremea s-a mai indreptat. Aici am stat la camping Olympia, si acesta foarte fain desi servirea la restaurantul campingului, cel putin in una din zile a fost oribila… dar hai sa nu povestim aspecte neplacute.

Dolomitii sunt asa cum ni i-am imaginat, spectaculosi, mareti, greu de egalat. Unde te uiti vezi peisaje superbe. Ai instalatii peste tot si poti urca oriunde vrei fara sa depui prea mare efort si doar sa te bucuri de privelisti. Au o multime de trasee de hiking, potecile fiind numerotate si ajungand pe la numere de genul 411 :D. Traseele de bicicleta in zona Cortina sunt pana inΒ 20, marcate pe culori, verzi, care sunt poteci de baza pe langa drum, plate, albastre, care sunt drumuri cu mutina urcare, rosii si negre.

Totusi, toate traseele de bicicleta sunt drumuri forestiere late cat o masina, nu prea gasesti singletrailuri. Singurele poteci inguste sunt cele de hiking pe care nu prea ai voie desi am incalcat regula asta de vreo 2-3 ori :D.

Gradul de dificultate al traseelor de bicicleta se pare ca este dat doar de inclinatia pantei si nimic altceva. Sectiunile negre ale traseelor sunt abrupte dar fara sa prezinte alt hop tehnic de vreo natura. Din punctul meu de vedere le-as da alta clasificare dar probabil ca sunt gandite pe o scara de valori generala. Daca vrei sa faci diferenta de nivel si km, ai pe unde. Noi in prima zi am facut un traseu care in mare parte statea pe traseu marcat 7 ceΒ era rosu si negru si spre seara am luat cabina pana la refugiu Falonia si am coborat pe traseu 6 si apoi 5.

A 2-a zi a fost dedicata in intregime bicicletei si am ales traseul Superpanorama Freeride. Partea de Freeride ne-a cam lasat reci ca iara si acesta merge doar pe drumuri forestiere dar panoramele chiarΒ erauΒ superbe. Dimineata si seara prinzi super peisaje iar daca lumina este favorabila ies super poze.

In ultima zi in Dolomiti am mers in bikeparkul din Cortina, care are 4 trasee, 1 negru si 3 rosii dar toate super solicitante si super calumea facute. Nu avem cu ce compara ca nu prea ne dam in bikeparcuri dar asta chiar ne-a surprins si, ca forma de antrenament este super fain. Nu am reusit sa facem decat 2 ture caci trebuia sa ne intoarcem sa eliberam locul in camping, dar a fost fun. Ne-am intors in camping pe o carare de hiking super faina care, din punctul meu de vedere a fost cea mai tare coborare din Dolomiti din cete am incercat exceptand bikeparkul :D. Deci pana la urma cararile turistice raman si cele mai faine trasee de bicicleta, sorry but is true :D.

Dupa ce am eliberat campingul am mers cu masina pana in apropiere de 5 Torri am urcat pe cablu pana la refugiulΒ ScoiattoliΒ si am facut un mic traseu de hiking pana la refugiulΒ AverauΒ si apoi am coborat pe marcaj pana la masina admirand peisajul absolut superb.

Ca si preturi chiar nu cred ca a fost un concediu costisitor. Am facut cam 5 plinuri la masina, mare parte din consum fiind dat de faptul ca aveam 3 biciclete pe masina si am mers destul de mult pe autostrada.

In camping Danica se da 12 eur de persoana pe seara si doar atat, asta la cort normal si masina mica iar in camping Olympia 9 eur de persoana pe seara si 10 eur pentru cort si masina.

Preturile unei mese de persoana atat in Slovenia cat si in Italia ar fi undeva pana inΒ 20 EUR cu bere cu tot :D, iar preturile la supermarket sunt apropiate de ale noastre.

Pretul urcarii pe cablu in Vogel bikepark cu posibilitatea de a te da toata ziua in bikepark ar fi 22 EUR iar inΒ Cortina pretul cartelei valabile 1 zi in bikeparkΒ este de 30 EUR.

Urcarile izolate pe cablurile din Cortina costa intre 9 si 15 EUR dar exista o cartela de 40-50 EUR valabila pentru toate instalatiile o zi intreaga.

Va lasam mai jos materialul foto-video de rigoare. Enjoy!

In Cozia pe la cabana Curmatura… enduro ciobanesc…

welcome to the jungle, we've got fun 'n' games

welcome to the jungle, we’ve got fun ‘n’ games

Weekendul asta am fost iara in Cozia trecand pe la cabana Curmatura, ca sa facem o tura epica de enduro ciobanesc cu motive oltenesti :))).

Radem noi acuma dar Cozia ne-a surprins dar doar pentru ca avem memoria scurta. Cred ca am fost in Cozia de vreo 3-4 ori la picior si de data asta, inspirati fiind de un filmulet aparut pe net am zis ca trebuie sa iasa ceva si daca mergem cu biclele pe acolo. Zis si facut, si astfel a rezultat o super tura, ceva mai hardcore decat cele “obisnuite” :D.

Daca ar fi sa comparam ziua de sambata cu cea de duminica ar fi pozitionate la 2 poli opusi. Daca sambata am dat o tura frumoasa si relaxanta pana la Cabana Curmatura, cu plecat la ora 10 din Bucuresti, cu stat la o ciorba de legume la cabana, cu intins hamacul si lenevit prin padure, duminica am reusit sa facem o tura faina de freeride ciobanesc ca tot am inventat termenul asta in tura de asta iarna din Ciucas (Freeride ciobanesc in M-tii Ciucas).

De data asta trezirea s-a dat cu noaptea’n cap si la 6:30 eram la Victoriei pregatiti de plecare.Β Dupa ce ne mai fofilam prin Bucuresti la cafele, benzinarii si altele reusim sa ajungem intr-un tarziu in Calimanesti, punctul de plecare in tura. Undeva pe la ora 11 reusim sa ne si urcam pe bicle si sa incepem aventura. Tura incepe pe asfalt si dupa cativa km facem stanga spre munte si in curand dam de drumul forestier ce urca constant si fara nimic suprinzator pana sus la cabana. Drumul e placut si desi cam plictisitor si ceva mai circulat de vehicule decat de biciclisti. Ajungem dupa 2 ore si ceva la cabana si cand sa comandam si noi ceva de mancare ce sa vezi, nu aveau decat ciorba de pui si oua ochii…. oki, oua sa fie :(. Stam sa ne odihnim in acorduri de muzica popularaΒ si sunet de mici sfaraind pe gratar sic a sa nu incepem sa ne simtim chiar ca in tineretului, ii dam peΒ marcaj Banda rosie pe culmeaΒ Turneanu. Incepe bine cu niste radacini cam imposibil de trecut si dupa ce dam 2 pedale ajungem la un bolovan mare de escaladat cu biclele in carca. Dupa bolovan incepe si distractia,Β un traseu tehnic si foarte solicitant, cam greu de descris caci are si acesta de toate. De la single trail la rockgardenuri, la coborari foarte abrupte, la plantatii de urzici :))) la zone de impins, carat, azvarlit bicla, la zone prost marcate de te intrebi 10 minute pe unde sa o iei. Si in postul trecut aveam o descriere similara despre postavaru. Diferenta este semnificativa. Traseul din Postavaru are mult flow si il faci cap coada pe bicla pe cand acesta…. cam nu. Dupa ce lasam stanaΒ Turneanu in spate si orbecaim putin prin padure ajugem la o coliba unde marcajul Banda rosie se desparte de triunghi rosu. Din cate stim triunghiul rosu, chiar daca pare greu de crezut, este mai inabordabil pe bicla. Tot de la aceasta coliba incepe si distractia. O coborare super abrupta pe pamant nu foarte aderent unde eu personal am reusit sa musc tarana de 2 ori. Dupa zona asta te mai dai putin si dupa ce treci de o fantana incepe iara hardcoreala de carat bicla si la deal si la vale… moartea brandului in 2-3 acte :)). Β E bine ca stim ca mai urmeaza o portiune faina. Coboram ultimele hartoape si radacin pe bicla si ajungem la cararea finala unde putem sa dam liber la frane sa se mai si odihneasca. Zburam ca gandul pe ultima portiune si reusim sa ajungem parca mai tarziu decat speram la Manastirea Turnu si intr-un final la masini in Calimanesti.

Nu am insistat pe toate detaliile turei dar am avut si ghinionisti/pagubiti, un abandon, o sa rupta, ceva cam costisitoare, o bicicleta dezmebrata din cauza unui surubΒ si o capusa in plus adusa pana in Bucuresti si descoperita in timp ce scriam aceste randuri asa ca ma grabesc sa termin sa vad cum ma despart de ea :))).

Per total tura a fost deosebita, cred ca asta este cuvantul cel mai indicat, genul de tura la care nu te astepti dar parca stiai ca o sa fie asa… cred ca trebuie sa ma opresc ca incep sa vorbesc ca Hagi :))).

Oricum, lasam mai jos dovezile vredniciei noastre si sper ca cine se mai duce pe acolo, sa nu ii fi inselat cumva asteptarile. Atentie, tura se preteaza unor bicilete de trail/enduro sau DH daca le cara cineva pana la Cabana. Desi printre noi au fost 3 cu bicle de xc, nu prea am recomanda traseul unei astfel de echipari. Cum am spus, sunt zone abrupte, sune destul de “neingrijite” si zone destule de pushbike/carrybike. Dar hai sa nu mai detaliem atata si sa va lasam cu materialul foto/video de mai jos. Enjoy! Trackul turei AICI, 43 km cu 1550m elevatie.

Postavaru trails

Postavaru trails, cat de bine suna :D.

Si nu doar ca suna, este, caci aici se regaseste una din cele mai faine carari ce trece de la rockgardenuri pana la singletrackuri de toata frumusetea, portiuni abrupte si pline de radacini, curbe stranse, ce sa mai, tot tacamul :).

Si mai ai si varianta cabinei, desi nu suntem fanii urcatului pe cablu, dar pentru cei ce is setati mai mult pe coborare, pica numai bine setupul asta. Cine nu, ii poate da direct din Brasov pe bike si pana sus pe Postavaru aduna foarte fain cam 1300m elevatie in 14 km si unde mai pui ca in astia 14 mai ai parte si de o mica coborare. Nu este cel mai epic traseu daca ca forma de antrenamet este brici si urcarea pe partie este chiar interesanta panta fiind destul de serioasa. Nu si coborarea pe partie, caci la coborare ai atatea variante, trebuie doar sa intri in padure.

Asa am facut si noi, dupa ce am bagat fiecare cate o ciorba si o bere la cabana, ne-am indreptat spre coborarea prin saua tampa. Sincer, nu suntem cei mai mari cunoscatori ai traseelor din zona, de fapt asta e singurul pe care l-am facut pana acum, odata anul trecut si odata acum, cu o mica diferenta la final, dar vor urma si alte trasee in zona. Oricum, coborarea este suuuper faina si chiar daca am face traseul asta 4 weekenduri la rand, tot nu ne-am plictisi.

Cum povesteam la inceput, traseul este plin de lucruri faine, de la singletrackuri lungi si bestiale la curbe stranse, zone cu radacini, rampe naturale si rockgardenuri, le are pe toate.

Unde mai pui ca este si lunga coborarea si spreΒ final ai 2 variante, la stanga continui coborarea abrupta si tehnica pe pietre si radacini, la dreapta dai de cea mai faina portiune de single track cu 2 rampe naturale de toata frumusetea si un flow de numa numa…

Alte argumente de ce ar trebui sa veniti in zona nu am avea dar cred ca is de ajuns asa ca va lasam si materialul foto si video de mai jos asa, ca sa nu ne credeti doar pe cuvant. Traseul il gasiti la acest link. Enjoy!

Preludiul unui traseu… ratat?!

Cam asta ne era gandul cand am selectat o poza de ieri sa o postam pe net…

Cum mai sa vrei sa cobori din saua Strunga in Simon si sa ajungi de fapt in Moeciu… si sa mori de oftica ca ai ratat ce mai faina coborare si sa vezi privirile colegilor de tura, mai ales ale fetelor care dupa ce ca au carat de bicle de la Padina la Strunga, nici de coborare nu s-au putut bucura. Sinceri, si mie imi pare rau caci asteptatm sa se bucure toata lumea de o coborare faina si am reusit sa incurc traseele :(. Ca bolovanul am facut la un moment dat stanga desi dupa cateva minute imi era aproape clar ca nu pe acolo era traseul. Laurentiu parea singurul neafectat de situatie caci nu el a ales traseul, omu a scapat bazma curata si s-a bucurat si de coborare.

Stiti vorba aia, in spatele unei fete suparate sta mereu un baiat care nu stie ce a facut… e uite ca de data asta cam stie :))).

Oki, exceptand incurcarea traseelor, daca ar fi sa eliminam partea feminina a gastii din schema, traseul se pare ca este practicabil si spre Moeciu. Nu va veti bucura de aceasi viteza si aceasi senzatie dar daca vreti sa vedeti pe ce pante puteti sau nu sa stati pe bicla, va sfatuiesc sa o incercati. Traseul este “practicabil” dar depinde de calitatile fiecaruia si nu este recomandat biclelor de xc. Ori cu o bicla de trail ori nu prea are rost sa incerci. Este destul de abrupt, se merge in mare parte prin niste santuri destul de inalte sau pe niste pietre de o iau la vale cu tine si are multe curbe scurte. Da, a mers sa il coboram dar nici ca l-am mai incerca vreodata in detrimentul altui traseu :).

Urcarea din Padina inΒ Strunga ne-a luat cam 1h si 30 min cu vreo 2-3 pauze. Prima parte pana la prima stana este ciclabila, apoi predominant pushbike. Se poate face si mai repede daca sacrifici pauzele, desi pe marcaj jos la Padina scria ca timpul de parcurgere ar fi de 2h.

De la saua Strunga incepe coborarea, pe bolovani mai intai si cum se intra in padure incepe partea cea mai faina. Recomandarea ar fi sa fiti atenti la traseu si sa o apucati spre Simon nu spre Moeciu caci altfel e pacat de traseu. Si nici biclele nu se vor supara ca le duceti pe acolo si nu spre Moeciu ;).

Noi, dupa ce ca am coborat spre Moeciu, ne asteptau cuminti incaΒ 45 km de asfalt pana in Brasov, in loc de 25 cat ar fi fost din Simon, si am ratat si trenul de 6 cu compartiment de biciclete :).

De nervi pentru ca am reusit sa stric tura pentru partea feminina a grupului, m-am oprit la primul magazin si mi-am luat un pachet de tigari, nefumator fiind… sau cel putin ocazional.. profil de rider depresiv :))).

Per total traseul e frumos dar nu l-as recomanda, asa cum am zis, in detrimentul altor trasee :D. Trackul traseului il gasiti aici, inregistrat de Laurentiu. Participantii la tura, eu, Laurentiu, Ana, Cati si Elena alias Lulusu. Mai jos, poze si filmulete. Enjoy!

O deltΔƒ si o brΓ’na

Jpeg

Ce au in comun oΒ deltΔƒ si o brΓ’na…. un miniconcediu :D.

Au fost RusaliileΒ si cine a fost pe faza s-a bucurat cum trebuie de miniconcediul meritat avand in vedere vremea de afara. Cine a fost mai inspirat si-a mai luat o zi libera ca sa maximizeze voia buna. Asa am facut si noi si am programat un weekend prelungit de voie buna asa ca sambata eram in drum spre ilustrul Sfantu Gheorghe, nu cel din nord ci cel din est. Pentru cine a mai fost, si stie drumul, singurul dezavantaj la concediile in Delta ar fi ca pierzi aproape 2 zile pe drum. Daca te nimeresti pe nava Clasica faci 4-5 ore din Tulcea pana in Sfantu Gheorghe iar cu catamaranul doar 3. Si pana acolo mai faci cam 4 ore la volan, din Bucuresti. Drumul totusi este superb si odata ce treci de Harsova incepe deliciul vizual in materie de peisaje. Daca ar fi sa ma oblige cineva sa conduc as alege sa conduc pe astfel de drumuri :D.

O alta chestie aiurea pe care nu o rezolva nimeni ar fi programul navelor. Acestea pleaca din Tulcea la ora 13 iar din Sfantu Gheorghe la ora 7 dimineata… why? si daca ar inversa ar fi mai bine. Adica pierzi o zi pe drum la dus iar la intors trebuie sa te trezesti cu noapte in cap ca sa iei barca si sa pierzi inca o zi de plaja & stuff.

Noi am avut noroc cu Ion care a fost inspirat si a gasit o alternativa la intoarcere, cu plecare la ora 14 din Sf.GH. Deci am mai prins jumatate de zi de concediu bine meritat.

In rest, locul pare neschimbat, poate doar in materie de detalii ce doar cunoscatorii adevarati le stiu. Noua ne place la nebunie acest loc si am revenii in fiecare an pentru cateva zile.

Puncte minus capata doar campingul Delfinul (sau green vilage) caci daca in trecut acesta era foarte curat si nici nu ieseai bine de la baie ca venea cineva sa mai puna un sul de hartie sau sa mai faca curat, anul asta nu am vazut asa ceva. Bai murdare usi care nu se inchid, fara hartie igenica la toalete… multe puncte minus. Am impresia ca bolovanii se concentreaza prea mult pe resortul ala de lux in detrimentul campingului…

Anul asta nu ne-am mai plimbat prin rezervatie ci doar am lenevit pe plaja, am dat la peste si mancat pe la localnici si am sustinut echipa de … , Euro 2016. Eu zic sa ne lasam de fotbal. Avem atatia alti sportivi fruntasi in clasamente la nivel mondial si noi tot la mizeria asta de sport ne uitam. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu sportul asta ci doar cu felul in care este practicat la noi in tara… daca s-ar juca in felul acesta, as fi cel mai mare fan πŸ˜‰

Dupa 3 zile de delta eram inapoi in Bucuresti si incropeam un mic plan pentru ultima zi de concediu. Eu si Cristi cel fara de telefon caci a reusit sa intre in mare cu el in buzunar si acum crede ca i l-a furat o sirena ciorditoare :))).

Plecam spre valea Prahovei ca boierii pe la 10:30. Ne simteam si prost cand vedeam prin oras forfota din timpul unei zile lucratoare Β iar noi ne indreptam spre o noua aventura. Ajungem intr-un final la Piatra Arsa, undeva pe la ora 13:00 si dupa mici reglaje pe la biciclete incepem sa urcam spre Babele pe un soare arzator. Noroc cu vantul care mai adia din cand in cand astfel facand temperatura mai suportabila.

Ne miscam bine si ajungem rapid in punctul culminat ca sa ne bucuram de coborarea pana la Crucea Caraiman. Planul eraΒ sa ajungem la cruce pe marcaj si sa ne intoarcem apoi spre Piatra Arsa pe brΓ’na Caraiman, un frumos traseu “de bicicleta” :D. Peisajul cu crucea si cu valea Prahovei in spate este superb, mie personal mi se pare unul din cele mai frumoase peisaje din Romania, destul de reprezentativ, Crucea Eroilor, caci au cam disparut… seamana foarte mult cu peisajul oferit de Piatra Craiului, de pe varful Turnu.

Dupa o pauza de 15 min la cruce, dam drumul la aventura coborand pe Brana Caraiman asa cum am tinut sa mentionez :D. Concluzia la finalul coborarii ar fi ca da, este ciclabila cam 70%. Are vreo 3 sectiuni mici de coborare abrupta unde recomandam sa te bagi doar daca te cheamaΒ Danny Macaskill, nu de alta dar orice gresala in sectiunile astea poate fi tragica πŸ˜‰ + o sectiune cu lant unde iara trebuie sa o iei in mana… bicla :)))

In rest foarte faina si iti stimuleaza destul de mult adrenalina. Era in plan de ceva timp tura asta si a venit ca un bonus la un miniconcediu dealtfel destul de reusit.

Prea multe nu ar mai fi de spus legat de tura asta faina de bicicleta. Ca si distanta am facutΒ vreo 14 km cuΒ 600m diferenta pozitiva dar oricum nu este o turaΒ epica ci mai mult spectaculoasa. Aveti aici linkul cu traseul, vedeti ca am pornit inregistrarea putin intarziat, si va lasam mai jos un frumos materila foto/video. Enjoy!

#EurobikeTrip 2016 sau mai bine zis cu bicicleta din Savona pana in Barcelona – Partea 2

Where the road takes us!

Ziua 7

Am plecat spreΒ Montpelier cu gandul de a-l vizita si apoi de a ne indrepta spre munti dar nu inainte de a scurta putin din distanta luand un tren pana in Perpignan. Vremea se anunta superba cer partial inorat si un soare arzator ce se ascundea rar printre nori.

Montpelier este un oras frumos, nu chiar mare, cu o facultate de medicina foarte buna din cate am inteles si cu un centru istoric foarte frumos. Nu am apucat sa vizitam decat arcul de triumf care este pozitionat intr-un parc superb si apoi ne-am dus Β direct la gara. Dupa ce am stat 45 de minute la cozi pentru bilete si informatii, ni s-a scurs si timpul de vizitat si a trebuit sa plecam :(.

….

La 14 eram in Perpignan si ne pregateam de plecarea spre Le Tech. Ne mai oprim la o ultima cafea si apoi ii dam inainte. Pe masura ce ne indreptam spre Ceret, un orasel intermediar, norii se tot strangeau deasupra noastra si cand ajungem in apropiere de acesta incepe iara sa toarne. Dupa experienta de ieri parca nu mai vrem sa pedalam prin ploaie, mai ales ca ne asteapta 2 zile prin munti, asa ca ne adapostim iara la o patiserie si asteptam sa vedem daca se schimba ceva. Dupa vreo 2 ore de stat la ceaiuri si cafele, nimic… atunci luam decizia sa schimbam directia si sa ne indreptam spre zone mai prietenoase din punct de vedere meteorologic, spre Figueres… in Spania. Trecem Pirineii mai pe la baza, pe la un pas situat la 500m altitudineΒ si mai facem o oprire in Le PerthusΒ ca sa vzitam fortul Bellegrade pus si acesta in varful dealului. Dupa o catarare de 1km si ceva elevatie ajungem la el, numai ca era inchis :(.

Ne resemnam si ii dam mai departe. La 9 seara suntem la gazd gasita rapid pe airbnb si ne facem planul pentru ziua urmatoare. Vrem totusi sa urcam spre Travertet, destinatia initiala pentru ziua urmatoare, conform planificariiΒ si sa luam totusi mai mult contact cu Pirineii. Sa vedem ce are de zis vremea…

Detaliile zilei, 80km si 700m elevatie.

Ziua 8

Si despartirea de Vlad, pe care il tot supara o raceala de cateva zile si acum l-a si rapus. Avand in vedere ca astazi vom merge spre Vic, traseu ce implica ceva mai multa diferenta de nivel, Vlad a decis sa ia trenul pana in Barcelona si sa ne regrupam acolo. Astfel, plec la drum cu Ion dar nu dupa ce servim regulamentar o cafea in Figueres, considerabil mai ieftina decat cele servite in Franta. Dupa, ne asternem la drum si in curand ne gasim pe un offroad mai degraba destinat unui mtb decat unei bicle de sosea. Drumul este foarte frumos numai ca avansarea este mai greoaie. Se pare ca sunt o miltime de astfel de drumuri prin zona, care leaga terenurile agricole si fermele, chiar faine si foarte practicabile. Dupa vreo 30 de km reusim sa le parasim si sa intram iara pe asfalt, apoi, in apropiere de Banyoles ne bagam intr-un local sa mancam ceva si nici nu intram bine ca afara se pune o torentiala de toata frumusetea… si ii tot da asa ca stam sa manacm si apoi stam la cafele, poate, poate se opreste. Dupa ceva mai mult timp hotaram sa ii dam inainte pe o ploaie usoara. Ies afara sa constat ca mi am lasat bicla in ploaie 😦 si cea mai afectata geanta a fost cea cu manusile uscate si incalzitoarele de picioare… damn it!

Inaintam printre stropi si cand ajungem pe langa Sant Miguel de Campmajor ploaia ne paraseste si putem sa inaintam mai linistiti. Planul este sa trecem prin zona vulcanica de la Garottxa :), stati linistit, nu este activa… un fel de Calimanii nostri. Pana la intrarea in parc, si dupa, zona este foarte frumoasa, verde cu un drum foarte fain, putin circulat gi-524. Ajungem intrun final in Olot, unde ne mai aprovizionam cu ceva dulciuri si apoi mergem mai departe spre Vic. Nu ne indepartam foarte mult caci, la intrarea in primul tunel pe c-37 sumtem opriti din drum de un echipaj care ne spune ca nu avem voie si ca vom primi amenda daca trecem prin tunel, si ca mai urmeaza alte 5 dupa acesta, dintre care unul lung de 6 km… oups… si alternativa e sa o luam pe giv-5273 si prin Coll de Bracons undeva la 1132m altitudine. ok, ne facem curaj, sunam gazda sa i zicem sa ne astepte ca ajungem ceva mai tarziu, si ii dam. Ajungem intrun final, pe la 10 seara si in punctul culminant, ne facem o poza cu indicatorul si ii dam mai departe. Coboram pe parta calalta si vedem ca drumul tot serpuieste si pare sa urce iara asa ca facem o ilegalitatea si coboam in c37 si trecem prin ultimele 3 tunele.. mult mai rapid. Ajungem intrun final la gazda, undeva inaΔ«nte de 12 noapte si destul de obositi, doar sa ii gasim asteptandu-ne sa le povestim cate ceva despre calatoria noastra caci si ei erau destul de plimbareti, ba chiar au facut o tura de biciclea prin Romania si mai departe si le a placut foarte mult. Stam la povesti si ne tratam cu pizza gatita de gazdele noastre Marti si Maria si astfel ne bagam la somn pe la ora 2 noapte… faina zi! Ca si detalii am avut parte de 120 km si peste 1900m elevatie, speciala Cataloniei :D.

Ziua 9

NeΒ trezim mai greu ca de obicei, aproape de 9 si pe masura ce fac planul turei, Ion imi da vestea ca nu va participa la speciala de astazi din cauza febrei musculare agravata dupa ziua de ieri, asa ca raman singur sa termin turul :D. Dupa ce discut cu Marti si Maria, hotarasc sa iau o ruta ocolitoare pana in Barcelona, dar care ma duce prin parcul natural Montseny si apoi prin alt parc natural, Montnegre i el Corredor, ambele superbe si cu catarari dar si coborari super faine. Ziua incepe iara cu ceva offroad. Cand ii dai pe google ca te deplasezi cu bicicleta, nu te astepta sa stie si cu ce bicicleta esti, sau cu ce bagaje, caci te baga prin toate hartoapele si pe toate cararile….

Si traseul ales pentru astazi este super frumos si cele 2 parcuri nu mi au inselat asteptarile. Ma misc rapid si pe la 4 sunt deja la malul marii cu o pofta uriasa de mancare…. pacat ca mai am 40 km pana in Barcelona. Ma incarc de curaj si ii dau tare. Ajung intrun final si exact cand ma postez in fata la Sagrada Familia, care in realitate este mai mica si mai chicioasa decat pare in poze, incepe si ploaia. Mai vizitez putin si cartierul Gotic care era chiar si pe ploaie super aglomerat si dupa ii dau spre locul in care ma asteptau Vlad si Ion. Se pare ca astazi a luat si Barcelona cupa si toti microbistii sunt in extaz, urla si claxoneaza pe strazi ca….microbistii :))). Ajung sa ma vad pe la 8 cu Vlad si Ion si stam la o bere si le relatez traseul de astazi. Bilantul zilei, 130km si 1300m elevatie.

Ziua 10

Dedicata Barcelonei in mare parte si impachetatului de biciclete pentru zborul cu avionul, in rest. Barcelona este un oras foarte frumos, toate cladirile sunt intr-o oraduaiala placuta, strazile toate is cu sens unic, si toata lumea respecta regulle de circulatie, sau cel putin asa lasa impresia. Am fost destul de claxonat ca circulam pe banda de autobuz, pana mi-am dat seama de ce este goala si de ce ma claxoneaza lumea. Nimeni nu se atingea de ea asa ca mie mi s-a parut perfect normal sa circul pe acolo :))).

Noi, in scurta vizita nu am apucat sa vedem decat Sagrada Familia, care asa cum am mentionat pare mai impresionanta in poze, centrul gotic care este hiperaglomerat si plin de mgazine, plaja si palatul regal care gazduieste si muzeul de arta, dar fara sa intram caci ne cam plictisim in astfel de incinte :)).

De biciclit am mai biciclit si astazi cam 30 de km prin Barca si pana la aeroport. Inainte deΒ Aeroport ne-am plimbatΒ si prin “delta” raului Lobergat, o minidelta amenajata foarte frumos cu o banda pietonala si una pentru biciclete. In apropierea aeroportului, cine a gandit proiectul a facut si un loc de stat si de admirat avioanele cum aterizeaza, care cred ca a fost cea mai interesanta experienta a zilei, mai impresionanta chiar sid ecat Barcelona in sine, caci avioanele treceau la cativa metri pe deasupra noastra :D. Foarte tare!

La aeroport am ajunsΒ mai devreme si ne-a luat cam1h sa ne impachetam bicicletele cu bubblerap, scoci si folie si cine a avut, a bagat bicla si in geanta :D. Zborul era la 21:30 si ateriza la 1:55 cu decalajul orar. Numai bine avand in vedere ca la 9 incepe o noua zi de munca, sa vezi atunci depresie postaventura :D.Β Bine macar ca am avut la ce sa visam :D, caci a fost super!

O super calatorie, si speram ca traditia acestor ture o vom pastra si la anu. Calatoria a avut 10 zile din care doar 8 biciclite efectiv, apoximativ 900km si peste 700m elevatie. Un bilant ok pentru o tura cicloturistica de 1 sptamana in care am apucat sa vizitam niste locuri foarte frumoase din care mai mentionam odata: Coasta de Aur, Pirineii, Barcelona si alte orasele adiacente si in care am facut cunostinta cu oamenti super de treaba, gazdele de pe Airbnb, chiar si domnul din Marsilia :D.

Pana la urmatoarea postare, speram ca v-a placut calatoria si relatarea. La urmatorul link gasiti un document cu planificarea initiala a turei facuta de Ion. De suferit au avut doar ultimele 2 zile dinainte de Barca, trecerea din Franta in Spania nemaifacand-o prin inima Pirineilor din cauza vremii foarte instabile si a furtunilor care ne-au pandit la fiecare … pedala. Am inteles de la Marti si Maria ca in Pirinei a nins bine, ei chiar plecau la ski in ziua in care i-am parasit… poate mai prindem si noi o zi dupa ce revenim in tara :D.

Pana data viitoare, lant intins. Enjoy!

Urlati, 5 km

Urlati, 5 km, si nu va opriti. In continuare zona ramane ultimul bastion impotriva vremii urate. Si weekendul asta s-au anuntat ploi, si vant si vreme urata si iara s-a dovedit ca nu a fost asa iar cararile de pe langa Urlati nici nu puteau fi mai uscate de atat. Parca prognoza proasta nu a avut nici o legatura cu vremea de afara. Intradevar, duminica, cand am ajuns la masina, au si inceput picaturile de ploaie sa apara. Totusi, vremea de sambata a fost perfecta si parca ar fi mers o tura pe carari de munte avand in vedere ce se intampla acum pe acolo, zapada numai buna de inceput de sezon. Practic, sezonul de escaladat muntii cu bicicleta s-a incheiat si trebuie sa ne orientam spre zone cu mai putina altitudine unde zapada ajunge mai greu.

Tura de duminica este o derivatie a ultimei ture facute in zona. De traseu stia Cosmin, care l-a mai facut recent si a zis sa ni-l impartaseasca si nou. Este putin mai salbatic decat cel facut anterior, deoarece se merge mult pe camp si are vreo 2 portiuni unde cararea nu se prea observa si ai impresia ca ar trebui sa faci cale intoarsa. Totusi, daca aveti trackul gps incarcat pe telefon sau pe orice device, mergeti cu incredere :D.

In rest, zona este asa cum ne-am amintit, plina de dealuri, desi altitudinea maxima nu depaseste 450m. Merge ce mergi li la final, in 50 de km te trezesti cu o frumoasa diferenta de nivel de 1000m. Si despre coborarea din Dj238 pana in Rotari, numai de bine. A ramas la fel de bestiala si pe pamantul asta uscat am fi fost instare sa mai urcam odata panta doar pentru coborarea asta. Mai jos aveti dovada, de ce am fi urcat, intr-un scurt clip ce suprinde mare parte din coborare :D.

La intoarcere am trecut pe la Iulian Barbiuceanu, pe la DIY Ceptura, un proiect despre care am mai povestit si care prinde contur pe zi ce trece. Dupa ce am trecut in agenda prograsele facute de Iulian, am plecat impreuna cu el la o scurta tura pe langa Ceptura, portiuneΒ care saΒ inchida lunga tura facuta de noi.

Trackul nostru gps il gasiti aici (suunto movescount), sau urcat pe bikemap aici.

Ca si informati generale, tura a avut 45km si 950m elevatie iar in pare parte, 70% au fost suprafete nepavate.

Va lasam mai jos cu cateva filmulete ce credem noi, vor da contur si in mintea voastra, acestui traseu si acestei zone super faine. Enjoy!

 

 

Iezer night riding

Acum fix 1 luna faceam o super tura prin Iezer cu o plecare tarzie de la cabana Voina.

Ne-a prins noaptea prin padure si rau nu ne-a parut caci a fost o experienta faina. Am ramas datori cu un filmulet din acea tura si acum am reusit sa il si incropim. Nu e cine stie ce dar bine ca e. Am actualizat si postul initial :).

Mai jos aveti varianta lunga a clipului. Mai multe filmulete gasiti pe canalul de youtube. Enjoy!