Tag Archives: freeride

Cabana Suru si Chica Pietrelor enduro singletracks

Cum ar fi sa te trezesti de dimineata, sa iti bei cafeaua si sa mananci o ompleta buna, sa te sui pe bicla si sa ii dai la vale… suna cunoscut?! doar ca de data asta nu am dat la vale, ci la deal, pushbike vreo 2 ore :))). Hai nu 2 dar 1.5 ore tot am impins la ele, dar ce a urmat dupa, doar noi stim si voi o sa va faceti o idee din filmuletele si imaginile de mai jos :D.

Weekendul ce tocmai a trecut am facut o vizita la Cabana Suru si de data asta am si dormit acolo, fain loc, atat cabana cat si cabnierul nea Popa care ne-a cinstit si ne-a cantat la chitara pana tarziu in noapte :D.

Pana seara ne-am dat pe cararea de coboara de la Cabana pana in Sebesul de Sus, marcata cu triunghi rosu. Este una dintre cele mai faine coborari, portiunea de final, ultimele 5 minute is deliciul, un canion cu multe contrapante numai bun sa iti creasca adrenalina. Toata coborarea iti ia cam 20min cu tot cu opriri dar merita tot efortul. De urcat inapoi la cabana am urcat pe bulina rosie ce merge pe un forestier pana undeva sub cabana si apoi vine mama tuturor pushbikeurilor sau mai bine zis carrybike caci poteca devine dintr-o data foarte abrupta.

Ajunsi la cabana am inceput in a ne cinsti la un paharel de vorba cu nea Popa si apoi ne-am pus pe basculat ciorba si tocana proaspat date jos de pe foc. Am stat pana tarziu ascultand acorduri de chitara.

De dormit am dormit intr-o camera noua ce arata cel putin bestial :D. Dimineata ne-am bucurat de ompleta Suru care este de asemenea bestiala, am baut ceai cat am putut si o cafea buna si am fugit spre creasta.

Pana in creasta dar si acolo, vant puteric dar si soare cu putini nori. Odata ajunsi in creasta Fagarasilor am urmat traseul de creasta, dunga rosie, pana am dat de cruce rosie, chica pietrelor. Toata coborarea mi s-a parut bestiala, atat cararea care alterneaza intre tehnica si singletrack cu flow cat si privelistea ce ti-o ofera. Fiind capatul crestei, ai o priveliste bestiala pe un unghi de 180 grade cel putin! Poteca are si portiuni foarte grele, una chiar imposibila de abordat pentru noi, poate o fi cineva dispus sa o incerce dar nu noi, nu acum :))).

Este si lunga si te scoate intr-un forestier ce duce la manastirea Turnu Rosu. De aici inca 6-7km pana inapoi in Sebesul de Sus. Bestial traseu, recomand, mult mai ciclabil decat ultima bucata de creasta pe care am facut-o in Fagaras desi si aceea a fost cel putin spectaculoasa. Regasiti acel articol aici.

Mai jos va lasam materialul foto video iar linkurile cu traseele celor 2 zile le gasiti aici: traseu ziua 1, traseu ziua 2. Pentru gpx, just ask!

Pana data viitoare, ride safe and have fun!

2 days enduro trip in Piatra Mare and Leaota

Cum ar fi sa te trezesti dimineata, sa admiri rasaritul de la altitudine, sa mananci o omleta si sa bei o cafea buna, sa te suii pe bicla si sa ii dai la vale pe o super carare?! in fine, si sa nu faci 2 pene in primele 5 minute :)))). Suna perfect nu-i asa? si este total posibil, noi asa am procedat si o sa repetam experienta asta prin mai multi munti de pe la noi, pentru ca se poate :D.

Weekendul asta ne-am dus in Piatra Mare ca sa verificam cat de faine sunt cararile de pe acolo. Indoieli nu existau dar pana nu incerci nu stii ce te asteapta. Cert este ca Piatra Mare este super faina de bicla si ofera 2 coborari super faine si distractive. Daca combini tura si cu dormitul la cabana care este de nota 10, iti iese un weekend super fain.

De urcat, am urcat pe Drumul Familiar. Daca sunteti puternici puteti sa ciclati destul de mult pe el… noi nu :P. Cu siguranta veti scoate un timp mai bun decat pe marcajele turistice. A fost fain ca am facut si un fel de trackwalk caci urma sa facem o coborare si pe familiar, si cu ocazia asta am si vazut pe unde se rupe poteca 2 din familiar a.i. sa dam in bulina rosie si in poteca tiganilor (familiarul este marcat cu dunga rosie).

Ambele poteci sunt super distractive si usor diferite. Poteca tiganilor este mai plina de radacini, putin mai scurta si cu portiuni mai abrupte.

Drumul familiar are de toate, de la rockgardenuri, la radacini la portiuni de viteza si multe contrapante pe care te poti suii in voie. Poate devenii foarte distractiv daca ai si putina imaginatie si stapanesti si bicla, la tot pasul gasesti chestii pe care sa le hop-uiesti :D, plus ca are tot felul de linii si variante pe unde o poti lua. Eu cred ca te poti da lejer pe oricare din carari de 2 ori in acelasi weekend si nu te vei plictisii… picioarele sa te tina. Noi am dat cate o coborare pe fiecare si ne-a placut maxim. Am si pus in caledar tura asta pentru to do-ul de anul viitor.

In rest, mancarea a fost super buna si cabana este asa cum imi aduceam aminte, foarte ingrijita, chiar una dintre cele mai dichisite cabane de pe la noi.

A 2-a zi, asa cum am inceput postarea, am mancat si ne-am dat, nu am stat prea mult pe ganduri :D.

Totusi, dupa 2 pene in primele 5 minute ne-am cam molesit. Am reusit intr-un final sa ajungem jos cu zambetele pe buze si fara nici o alta pana. De aici am fugit in Leaota sa mai cautam o mica carare care se zvonea a fi faina rau. Intradevar, este un segment interesant acolo, ce pleaca de la un schit, aveti trackul AICI, si care te scoate in forestiereul pe care ai urcat. Este cam cat o speciala de enduro si poti ajunge cu masina pana unde se termina coborarea, sau si mai sus daca vrei. Ca si recovery ride, eu zic ca a fost ok si daca o legi cumva cu o tura mai lunga pana pe varful Leaota, chiar merita!

Va lasam mai jos traseele (pentru .gpx just ask :D), materialul foto/video, cate un filmulet cu fiecare coborare si pana data viitoare, ride safe!

Link drumul familiar si poteca tiganilor Piatra Mare.

Link minisingletrail Leaota.

Iezer-Papusa Enduro Singletrack

De ziua Mariei am plecat in Iezer-Papusa la vanatoarea de singletrack-uri. Ne-am dus la sigur, dupa coborarea de la 4 munti. Fiind din ce in ce mai lenesi am ales o urcare alternativa ce implica vreo 2 ore de pushbike dar care te scoate mai repede aproape de coborare si cu ceva mai putina diferenta de nivel adica vreo 1600m in loc de 2000. La finalul articolului o sa lasam trackul si aca cumva il aveti si pe cel original, le puteti compara voi :D. Oricum, coborarea este…. incerc sa imi gasesc cuvintele dar ii greu, prea multe vorbe de lauda imi vin in minte :P. Oki, hai ca exagerez ca de obicei, dar serios, este tare rau.

As imparti-o in 3 segmente. Segmentul alpin, ce pleaca de la 2000 metri altitudine pe un singletrack super fain cu super priveliste asupra Craiului si Bucegilor, apoi un segment de trecere care nu este asa fun, intre poteca mai sus mentionata si poteca din padure, cu putina balaureala la limita padurii si apoi segmentul final prin padure pana in Rucar.

Partea de sus, cum am spus, este super faina si se vede ca cineva a muncit ceva la ea. Parca si pietrele erau asezate asa cum trebuie :D, vedeti primul filmulete de mai jos 😉

Apoi vine trecerea intre aceasta poteca si padure, unde mergi pe smocuri de iarba pana ajungi la o stana. Asta nu e chiar asa de fun. Odata ajunsi in padure, a trebuit sa balaurim putin caci si aici au aparut exploatari forestiere si automat inceputul potecii s-a cam dus…. dar, dupa ce am gasit continuarea, i-am dat salbatic pana in Rucar, sau cel putin pana la forestierul de ne-a scos in Rucar. Este super faina si coborarea prin padure, are super flow si poti lua diferite linii, ce sa mai a meritat din plin si recomand cu incredere acest traseu. Am aflat apoi ca am ratat parte din coborare, deoarece cand am dat de o bucata de forestier am coborat pe ea pana la raul din vale. Trackul ar fi continuat pe muchie si ne-ar fi scos mult mai aproape de Rucar. Asta e, acum ne simtim obligati sa o mai facem odata :)).

Dupa ce iesi in Rucar daca ai lasat masina in Campulung sau Leresti, o sa ai putin de mers pe asfalt asa ca recomandam sa va incarcati cu rabdare, eventual sa beti o bere in Rucar si apoi sa ii dati usor. Noi am avut getaway driver :D, thanks Ion!

Acum, linkul cu traseul il gasiti aici, iar mai jos aveti materialul foto/video de rigoare. Enjoy and ride safe!

Macin XC to Enduro ride

Weekendul acesta am fost in Muntii Macin, pentru prima data si chiar ne-a placut. Am vrut sa incercam un loc nou iar Macinul a iesit repede la iveala. Stiam de la prieteni de traseele de bicicleta din Macin si stiu ca se tine si un concurs de XC aici, dar sincer am dat si peste niste coborari ce nu semanau deloc a XC :D.

Noi am ales sa stam in localitatea Greci, exact la poalele macinului, pe partea mai arida si mai putin impadurita a acestuia. Am stat la pensiunea agroturistica Matetovici pe care o recomand cu incredere. Este modesta dar isi serveste scopul, ieftina dar cu mancare super buna, legume din gradina si vin din productia propie si este chiar la inceputul a 2 trasee super faine, triunghiul rosu si cel albastru, pe care le recomand pentru coborare, asta pentru impatimitii de enduor ;).

Totusi, o mentiune importanta de avut inainte sa uit, sa va luati neaparat multe camere de rezerva sau kit de pana sau mai bine, sa va faceti rotile tubeless, caci fara 2-3 pene de aici nu scapati, garantat, si asta de caciula ;).

Noi nu am facut cine stie ce traseu ca si lungime oricum era o caldura infernala, iar in prima zi am plecat pe la 13:30 de la pensiune, adica exact cand cuptorul ardea cel mai tare. Am plecat pe traseul de la Macin XC si dupa scurt timp cei 2 litri de apa ni s-au terminat. Tragedie maxima caci aici nu prea gasesti apa. Sunt vreo 2 izvoare in tot muntele si nu sunt tocmai in drum. Traseul este fain, rural, mi-a adus aminte de zilele din copilarie de la bunici cand mergeam pe camp fara un scop anume. Asta pe partea insorita, partea cu localitatea Greci. De partea cealalta, o padure faina si racoroasa, pacat ca nu mai aveam apa.

Desi vroiam sa facem tot traseul de la Macin XC, am ales sa il scurtam ca sa ajungem mai repede la o sursa de apa. Astfel, cand ne-am intersectat cu marcajul triunghi rosu, am facut stanga spre culmea muntelui si am inceput coborarea spe Greci. Si ce coborare a urmat si mai ales ce priveliste, vezi campia cat cuprinde, cred ca vezi si Ucraina daca este senin, cel putin telefonul nostru in Ucraina se vedea la un moment dat. Ca tot venii vorba de telefon, sa aveti o harta downloadata cu voi caci semnalul nu este la el acasa pe aici.

Revenind la coborare, aceasta este cel putin provocanta la inceput, are cateva treceri foarte grele, la una chiar mi-a dat cu virgula grav. Iar terenul este foarte putin aderent, cum ciupesti frana cum pietricelele de sub roti incep sa se creada bile si se rostogolesc odata cu tine de parca luam viteza cand punem frana :))). Daca doamne fereste dai o tranta aici, sa sti ca pietricelele astea nu vor fi prea blande cu pielea ta :D, se si vedea pe cauciucuri cat au avut de suferit, ma mir ca nobby nic-ul performance de pe spate nu si-a dat obstescul sfarsit, ma asteptam sa sacrific si ultima camera pentru el :D.

Am ajuns relativ repede in sat, cu una din bicle pe pana… Ne-am oprit fix la cofetarie unde am servit o super savarina si o cola rece la 0.25 :D.

La pensiune seara am mancat bine, saramura, salata de rosii cu branza, pepene si am baut un vin alba binemeritat.

A 2-a zi am ales sa facem cealalta bucla a traseului, sa urcam pe varful Tutuiatu (recomand, super priveliste) si sa coboram pe triunghi albastru.

Zis si facut. Parca a mers mai bine jumatatea asta a traseului mai ales cand stiam ca aveam 4 litri de apa la noi :D. I-am dat cu calm si cu veselie pana pe varf. Aici am bagat o dobrogeana, si asta bine meritata si apoi am inceput coborarea pe triunghi albastru. Primele 2-3 minute sunt cel putin challenging, iar apoi drumul se lateste si merge serpuit pana in localitate. Pe margina din stanga a drumului se va contura spre final un singletrack bestial, pacat ca a inceput sa ma lase nobby nic-ul exact pe ultimele cateva minute de am ajuns in sat aproape pe janta.

Legat de coborare, sincer, poti parasii oricand marcajul si sa ii dai drept spre sat, ceva mai freeride. Totusi, daca nu ai rotile tubeless, mai bine stai lejer, coltii babei nu te vor ierta ;).

Am ajuns in sat destul de devreme si ne-am oprit iara la cofetarie. Prea multe nu mai avem de zis despre tura, dar va recomandam cu incredere un weekend de bicla sau de hike in Muntii Macin, chiar sunt frumosi, diferiti sau mai bine zis deosebiti. Se simte varsta in pietrele ce le poarta si privelistea este cel putin uimitoare.

Trackurile celor 2 trasee le gasiti aici: link traseu ziua 1, link traseu ziua 2.  si materialul foto/video mai jos. Ride safe!

 

BUCEGI ENDURO SINGLETRACKS IN CARPATHIAN MOUNTAINS

BUCEGI ENDURO SINGLETRACKS IN CARPATHIAN MOUNTAINS

This one is from last weekend. We went to Omu peak made the ridge of Bucegi mountains, then decent to Simon from Strunga saddle. As I said before, this is one of the most beautiful singletrack in Bucegi and Ro. From there we made another climb to Diham mountain hut and then a descend to Busteni on so called Long Ridge. We made this track before in this bike season, without the ridge, you can see that trip in this article here. We just can’t get enough of Bucegi singletracks :P.

You can find the track in garmin connect, here: https://connect.garmin.com/modern/activity/1906008336

or look up the site for more beautiful mtb trips in RO.

Ride safe!

Fagaras enduro and freeride singletracks

Weekendul trecut am plecat in Muntii Fagaras la vantoarea de singletrack-uri si am fost socati de ce am descoperit… :))) suna ca unul din titlurile acelea de te fac sa dai repede unlike la o pagina…

Totusi, fara nici o exagerare, am avut parte de toate tipurile de poteci si ne-a placut mult, desi va zic sincer ca nu as mai face acest traseu, trase pe care l-as incadra usor la seria “ambitii prostesti”. Daca credeam ca pushbike-ul de anul trecut de pe creasta estica a Fagarasului a fost greu, uite ca weekendul asta am resit sa facem de 5 ori mai mult pushbike/carrybike, adica gen 10 ore de asa ceva :)).

Pe scurt traseul nostru a implicat urcarea din Avrig la Cabana Barcaciu, apoi urcarea in creasta spre varful Scara, coborarea inapoi la Barcaciu si a 2-a zi urcarea in creasta, coborarea la lacul Avrig, urcarea unapoi in creasta, si coborarea pe la Cabana Suru in Sebesul de Sus.

Am facut traseul in 2 zile, cu dormit la cabana Barcaciu, unde ne-am odihnit si am mancat bine, ca de obicei caci altfel nu se poate la #barcaciu. In prima zi ne-a insotit si Mihai, Alex si gasca lor de biciclisti fanatici si ne-am bucurat cu totii de frumosul singletrail ce cobora dinspre vf. Scara. A 2-a zi ne astepta agonia si extazul :D.

Acum, hai sa intram mai in detaliu :). Daca ar fi sa impartim traseul, vorbim de o super coborare din platou de sub varful Scara pana in poteca de uneste cabana Barcaciu cu Negoiu. Sunt peste 10 min de super coborare (2h pushbike de la cabana) pe un singletrail ca in povesti dupa cum se poate observa si in primul filmulet de mai jos.

Apoi, ar fi drumul de creasta, coborarea la lacul Avrig, si urcarea inapoi in creasta care este segmentul ce incadreaza tura la “ambitii prostesti”. Sectiunea este foarte putin ciclabila, putin pe langa vf. Scara si dupa, vreo 20m pe coborarea la lacul Avrig si dupa urcarea inapoi in creasta devine ciclabil.

Apoi ar fi coborarea dupa vf Budislavul care este una grea dar faina pe niste pietre maricele si care tot continuau sa o ia la vale odata cu rotile bicicletei :D.

La final incepe coborarea din creasta din dreptul vf Suru spre cabana cu acelasi nume si apoi spre Sebesul de Sus. Aici vb de doua segmente distincte si total diferite. Coborarea din creasta pana la cabana Suru este daca nu grea, foarte grea, cel putin asa mi s-a parut mie. Iti trebuie skilluri serioase de trial ca sa stai toata coborarea pe bicla. Sunt bolovani mari si odata ce te apropii de padure sunt pietre desprinse care o iau cu tine la vale si daca mai iei in calcul si panta abrupta, coborarea noastra enduro/freeride se transforma in proba de supravietuire :).

La final, precum cireasa dupa tort, vine coborarea de la cabana Suru pana in Sebesul de sus. Aici vorbim despre cel mai fain singletrack pe care m-am dat pana acum. Chiar mi-a placut si nu cred ca exagerez. este plin de contrapante naturale si toate radacinile si pietrele sunt fain asezate parca plasate sa iti faca coborarea mai faina. Poti sa pompezi peste tot, mai ai 2-3 gaturi de pedalat dar in rest este vorba de singletrack de cea mai buna calitate!

Se interesecteaza la un moment data cu un forestier proaspat sapat dar pe care il pierde la scurt timp. Chiar a meritat tot efortul coborarea asta, dar, sincer, data viitoare daca mai vrem sa dam aceasta coborare urcam fie direct din Sebesul de Sus fie pe marcaj triunghi albastru ce vine dinspre Avig pe forestier. Nicicum pe creasta :).

Traseul din prima si a 2-a zi le gasit la acest link respectiv acest link. Mai jos va lasam cate un filmulet cu segmentele interesante ale turei si pozele ce s-au adunat. Pana data viitoare, ride safe!

3 awsome enduro singletracks in Bucegi Mountains

Tura faina de enduro ce am dat weekendul trecut, unde credeti, tot in Bucegi :D. Muntele asta are atatea de oferit. Daca am sta 1 an sus pe platou si tot nu ne-am plictisi, fie vara fie iarna ;).

Cum am mai zis si in postarile anterioare, este un fel de Dolomiti de Romania, doar ca fara atatea reguli :D… I like it more here ;).

Sa revenim la povestea noastra din weekend. Aveam nevoie de un traseu “lejer” care sa ne asigure o retragere la o ora convenabila caci seara trebuia sa fim fresh pentru un eveniment.

Traseul trebuia sa indeplineasca 3 conditii, sa ajungem repede la traseu, sa avem o gondola sau o cabina prin preajma si sa fie aproape de evenimentul de seara. Bucegii au reusit sa le indeplineasca pe toate.

Astfel, de dimineata la 8:30 il culeg pe Andrei din Sinaia sii ii dam la cota 1400 unde luam gondola pana la 2000 pe varful Furnica de unde incepe cu adevarat traseul nostru.

Din start va zic ca acest traseu implica 3 coborari si ceva tranzitie intre acestea, seamana destul de mult cu o zi de concurs Enduro avand cam 40 de km si 1000m elevatie si din cele 3 coborari, 2 sunt chiar hardcore.

De la gondola dam cateva pedale pana pe varf si incepem sa coboram spre Piatra Arsa. Coborarea de pe vf. Furnica spre Piatra Arsa, este in prima parte foarte…. abrupta, si cand zic abrupta chiar este abrupta. Poteca este ca si cum nu ar fi si seamana in mare parte cu un mal de rau, surpat. Ai dropuri peste dropuri si trebuie sa mergi cu mare grija. Daca cineva gaseste o linie mai cu flow pe acolo, acel cineva este rugat sa ne zica si noua care este aia :D.

Dupa coborarea in cap, de zici ca am facut rapel, mai dam cateva pedale si ajungem la ultima portiune de coborare pana la Piatra Arsa care, desi nu este abrupta, este destul de bolovanoasa si tehnica. Dupa Piatra Arsa eu ma aleg cu o foaie stramba de nici lantul nu mai statea pe ea. Gata, am adaugat si un Bash Guard pe wishlist :D. O indreptam cat de cat cu niste bolovani si purcedem la a 2-a speciala, PS2 :))). A 2-a desi este mai fara flow la inceput, se transforma treptat intr-un super singletrack ce duce la Pestera. Chiar tare, vedeti video-ul 2 de mai jos.

De aici incepe urcarea inapoi la Piatra Arsa care este o “placere”. Urci pe asfalt prin caldura o bucata destul de lunga, pe langa lacul Bolboci (sa o luati prin dreapta lacului pe forestier), si apoi pe la cabana Dichiu si saua cu acelasi nume pana inapoi la Piatra Arsa.

De aici incepe PS3 care este cea mai lunga si cea mai grea coborare. Eu i-as zice brevetul pentru Valea Cerbului caci are o dificultate similara… si niste curbe… uite asa, numai la 180 de grade :P.

Sincer vorbind este grea si provocatoare. Are cateva pasaje ce nu pot fi date pe bicla, sau cel putin nu mi se par “humanly ridable” :)))). Poate din video 3 nu iti dai seama cat de abrupt sau accidentat este traseul in unele sectiuni dar cine stie coborare isi va da seama ce e pe acolo.

Oricum, si asta merita facuta odata pe an :D.

Va lasam mai jos materialul foto/video de rigoare si sper sa va placa “micul” traseu enduro. Linkul cu traseul il aveti aici. Enjoy!

Bucegi enduro ride on Saua Strunga and Muchia Lunga

Daca ar fi sa prezint cuiva Romania prin ochii unui iubitor de munte si nu numai, cu siguranta i-as arata partea asta a Bucegilor. Mie personal mi se pare unul dintre cele mai frumoase locuri din tara.

Cand ajungi aici iti vine sa zici, “wow, parca as fi in Elvetia….” e uite ca nu esti, esti in Romania, care ii mai frumoasa decat Elvetia!!! pacat ca e locuita :))

Ori si cat, avem mai nene niste locuri superbe ce trebuiesc vizitate si apreciate, dar haide sa ne intoarcem la tura noastra care a implicat 3 coborari super faine :D.

Planul era sa dam o coborare pana in Padina, una pana in Simon si una pana in Busteni. Ca sa facem asta am procedat in felul urmator.

Am urcat cu cabina pana la cota 2000 de unde am dat o coborare rapida direct pe partie in Valea Soarelui. De aici am urmat marcajul dunga rosie ce o ia in dreapta de la capatul partiei si dupa ceva vreme coteste la stanga si se intersecteaza cu drumul asfaltat ce duce la Piatra Arsa.

De aici incepe cu adevarat prima coborare pana in Padina. Nu este lunga dar este destul de accidentata si tehnica. Nu are nici un fel de flow dar are farmecul ei :).

Odata ajunsi in Padina, nu zabovim mult si o luam spre Saua Strunga, iconic place pentru muntii Bucegi. Marcajul pentru hiking este de 2 ore. Pe bicla se fac ceva mai repede dar implica si ceva pushbike.

Din saua Strunga si de la refugiul cu acelasi nume, incepe cea mai cea coborare, luuuuunnnga si faina cum numai in povesti auzi. Daca la inceput este mai tehnica si bolovanoasa, pe masura ce te apropii de padure incepe sa devina mai cursiva si rapida. Pacat ca sunt cativa copaci cazuti la care trebuie sa te opresti dar in rest este chiar de nota 10! Nu ratati filmuletul de mai jos cu coborarea din sa.

Coborarea se termina in Simon unde dai si de asfalt. Noi de aici am continuat pana in Bran unde am facut o mica/mare pauza si apoi i-am dat spre Rasnov de unde am urmat un drum asfaltat care dupa cativa kilometrii se transforma in drum neasfaltat si apoi drum forestier si care ne-a purtat aproape de Dihamul Militar de unde am urmat triunghiul Galben ce duce la asa zisa Muchie Lunga. Am aflat ulterior ca este un drum forestier ce pleaca din Bran si te duce spre dihamul militar…:(. Acum ca veni vorba si avand in vedere cat am urcat pana la ea, sa stiti ca nu este chiar atat de lunga si sincer sa fiu parca nu a meritat toata urcarea din Rasnov :P. Asta e, trebuia facuta si asta si daca tot ne aflam “in zona”… Nu e lunga dar e faina, putin cam wild si neumblata, am reusit sa speriem chiar si un porc mistret care umbla undeva pe langa poteca :).

Oricum, fain mod de a incheia un traseu, si felicitari lui nenea rider mecanic chef Urzik Vlad care a luat un traseu “lejer” si la transformat intr-unul cel putin Epic. El a fost singurul care a facut tot circuitul pe bicla, fara cabluri, like real men :D. Lui i-au iesit cam 85 km cu vreo 2300m diferenta de nivel iar nou, cei care ne-am tras pe cablu pana la 2000 si care ne-am oprit in Busteni deoarece am avut getaway driver 😀 ne-au iesit cam 66km cu vreo 1500m elevatie.

Va lasam mai jos materialul foto video de rigoare, gratie lui Cosmin si Petre si sper ca v-am convins sa va faceti un drum si prin Saua Strunga sau sa va mai faceti unul :P. Linkul cu traseul il aveti aici. Pana data viitoare, enjoy and ride safe!

 

Cozia enduro ride

Cozia enduro ride, sau poate freeride 😀 caci s-ar incadra si la categoria asta, sau mai degraba freeride ciobanesc :P.

Gata, am pus permanent in calendar tura in Cozia. In fiecare an, cel putin o tura. E prea tare ca sa nu fie facuta, are de toate, si urcare si coborare iar coborarea o poti impartii pe categorii, de la singletrail fain bing-bang printre copacei :)), la rockgardenuri de toata frumusetea sau la singletrail alpin cu pietre ascutite si obstacole pana la forestierul de toata frumusetea de la finalul coborarii, tura asta le are pe toate, you name it! Inclusiv boschetarelile de rigoare fara de care nu am numi-o freeride ciobanesc.

Anul asta brigada a fost de 3, eu Tibi si Petre si tura am facut-o in ziua cu mult titratul cod portocaliu cand peste tot arata furtuna si ploi si descarcari si grindina, noi am avut parte de cea mai faina tura de pe sezonul asta, pana acum :D.

Intradevar, se vedea ca toarna cam peste tot in jurul nostru, dar nu pe noi. Oare om fi noi mai speciali, desi nu cred, caci ne-a plouat cam 5 minute la un moment dat, cand eram prin padure :)).

Traseul sper ca il stiti, se pleaca din Calimanesti spre Stoenesti inainte de care se face stanga si apoi inca o stanga in Dangesti de unde incepe forestierul de 18 km pana la Cabana Cozia care se afla chiar langa varful cu acelasi nume. Forestierul este perfect, lejer si relaxant chiar fara nimc iesit din comun. De la cabana incepe distractia. Sa nu va lasati descumpaniti de modul in care incepe traseul, cu niste megaradacini si apoi o zona bolovanoasa unde trebuie sa luati bicla in carca, dupa primele 5 minute mai hardcore, treaba se mai domoleste dar nu indeajuns cat sa iti lasi simturile relaxate :D. Totusi, incepe distractia aia faina.Traseul de urmat este marcat cu dunga rosie si merge pe muchia Turneanu pana la un moment dat cand face stanga in padure pe o panta destul de abrupta, probabil cea mai abrupta de coborat pe bicla, din aceasta tura.

Mai departe distractia continua pana in apropiere de manastirea Stanisoara si apoi manastirea Turnu. Mai este o zona de pushbike/carrybike dar si asta vine ca sarea si piperul in bucate, cat sa mai dea putina aroma turei. De la manastirea Turnu, pe asfalt pana inapoi in Calimanesti.

Si cum codul portocaliu si-a cam luat liber la ora la care noi am ajuns inapoi la masina, am mai facut o oprire in Valcea si am dat o poteca faina prin parcul de la capela. Si cand zic faina, chiar ma refer la o poteca dinaia faina de iti lasa un zambet tamp pe fata muuult timp dupa ce te-ai dat jos de pe bicla. O aveti mai jos in ultimul filmulet.

Va lasam aici linkul cu traseul, si mai jos cateva imagini si 3 videouri de data asta :D, pe principiul “unde-s multi, puterea creste”. Photo and video credit also to Petre Paraschiv and Tiberiu Tebeica. Enjoy and keep on riding!

Cabana Barcaciu ReReloaded, skitouring Fagaras

HAHA, nici nu am postat bine experienta de la Ski de tura la Cabana Barcaciu ca nu am putut sta departe de locul asta prea mult.

Vremea buna si gasca de la Barcaciu ne-au adus iara in muntii Fagaras si nimic nu ne-a putut tine departe ;).

Planul l-am incropit rapid in timpul saptamanii dupa ce Mihai ne-a activat cu cateva poze faine de la cabana si cu prognoza nesperat de faina, pt weekend. Imediat temerarii s-au activat asa ca vineri dupa munca plec acasa sa imi iau bagajul, cu mici obstacole :D, si apoi fuga sa ii culeg pe Alex si Gabi. La cabana ne mai asteptau Mihai cu Ovidiu si alti cativa doritori de adrenalina.

Ajungem… greu, mai ales cu iesirea din Bucuresti, orasul capcana, care ne-a luat peste 1h. Pe la ora 10 si ceva seara eram in Poiana Neamtului si pe la 10:45 cu rucsacii si schiele in spate 😦 gata de urcarea vietii… o placere. Nici nu am ajuns la cabana mai devreme de 1 noatea :))). Totusi, drumul ii faini cand il imparti la mai multi :D. Si racoarea noptii ne-a facut urcarea mai placuta desi ultimele 45 de minute parca au durat o vesnicie :P.

Ajungem la cabana si suntem intampinati de nea Petre care ne astepta cu ceai cald si bere :)) tot ce e nevoie.

Mai stam la un pahar de vorba si peste 1 ora ne bagam la somn… noapte buna.

Dimineata la 7, Mihai da trezire… nu ma misca din pat decat gandul la omleta buna facuta de tanti Mariana si ceaiul la halba, ca altfel, nici ca ma ridicam, aveam si motiv de data asta.

Incepem sa ne echipam, facem cunostinta care cu care nu ne stiam si pe la 9 cred ca ne punem si in miscare. Urcam de-a dreptul printre jgheaburi ca sa mai scurtam putin. In ciuda prognozei favorabile, zapada la primele ore ale diminetii este bocna si ma chinui cu urcarea in zig-zaguri pe zapada inghetata de la fiecare intoarcere ma incordam din tot corpul ca sa nu o iau la vale. Gata, urmatoarea investitie, cutite la schie ca nu mai tine! Ajungem cu greu in paltou si aici incepe negocierea, care ce vrea sa faca pe unde vrea sa se dea. Incepem de incalzire cu o coborare clasica in Puha, apoi urcam pana in creasta, negociem o coborare in Serbota dar o lasam pe alta data si ii dam iara la vale in caldare dar de data asta cu plecare din creasta. Faina coborarea, este prima data pt mine si chiar mi-a placut. Lasam planurile mai marete pentru ziua urmatoare :D. Coboram pana sub pragul glaciar in cararea de Negoiu si apoi o luam iara in sus spre platou ca sa facem o ultima coborare la cabana. Faina zi si faina zapada! Seara stam iara la povesti iar oboseala acumulata ne doboara pe rand, repede. Eu cred ca am cedat primul :D.

A 2-a zi incepe lafel de… matinal. Ma dau jos prin rostogolire din pat si astept sa ma dezmeticesc. Curand se trezeste si Alex si iesim afara sa bem un ceai. Dupa, incepm sa ne echipam, luam micul dejun si la deal cu noi. Aceasi urcare pe zapada inghetata… as da orice pentru niste cutite de schie, Tiberiu, sper ca citesti :))).

Totusi, parca ajungem mai repede in platou si de aici la ultima urcare in creasta unde ne si punem coltarii. Ajung pe varful Scara in urma lui Gabi si tocmai cand ii fac semn sa ma astepte, o si ia la vale. Asta e, echiparea si hai la vale. Am facut o mica coborare, pe partea sudica de Scara dar apoi am urcat iara in creasta si am coborat in Puha unde restul grupului tocmai ce urcau dupa ce au dat o coborare in caldare. Cobor cu Gabi pana in cararea de Negoiu si apoi urcam iara in platou pentru a face o ultima coborare spre cabana. Curand ne-au urmat si restul. Caldura mare isi cam spune cuvantul si abia astept sa ajung la cabana si sa imi deschid o bere rece … the end :P.

Cam ce ati citit mai sus este una din retetele unui weekend reusit. Printre ingrediente se numara vreme buna, gasca faina, un hobby minunat si un loc pe masura care sa le lege pe toate ;).

Incercati si nu veti regreta. Plecam pe la 4 de la cabana si nu dupa mult timp si cu ajutorul lui Mihai ajungem la masini in poiana Neamtului si apoi plecam spre Bucuresti refugiul temporar pana la venirea weekendului. Va lasam mai jos pozele si filmuletele care sa ateste cele de mai sus. Photocredit eu, Mihai and Jean pe numele sau de scena. Pana data viitoare, ride safe! Enjoy!

Oslea Hiride si Scorota Valea

In ultimul weekend din iarna ce a trecut, am ajuns la Oslea chiar la deja renumitul concurs Hiride si unde mai pui ca am si participat :P. Nu cu prea mari sperate ci mai degraba sa ne dam un reality check, lucru care a si functionat :D. Totusi, eu personal pot spune ca m-am cam indragostit de zona. Arata intr-un mare fel, ca sa il citez pe geograful Bogdan A., un fel de Piatra Craiului mai inierbita.

Oslea face parte din muntii Valcan si de ceva ani este locul in care se tine Oslea Hiride care a ajuns deja la a 6 -a editie. Este foarte faina zona cat si concursul. Nu este un concurs cu pretentii si asa cum a spus unul dintre organizatori, nu este concursul vietii noastre asa ca pe primul loc trebuie sa fie mereu siguranta, te dai in limitele tale si conform cu conditiile oferite de munte.

Entuziasti ca de obicei noi am plecat de vineri dimineata, cu noapte in cap chiar, si dupa 6 ore de condus am ajuns la poalele munteleui pe la ora 11. Ne-am echipat cat de repede am putut si i-am dat la deal pe traseul de la concurs. De data asta am inteles ca traseul s-a schimbat, urcarea fiind mai lunga cu aproape 1 km si pe un forestier usor plictisitor pana cand iesi in golul alpin si vezi frumusete de creasta ce te asteapta. De cand iesi din padure si treci pe langa stana toata creasta ti se dezvaluie si vezi cat are de oferit in materie de ski… wow! Am stiut clar ca locul asta va fi si pe lista de anul viitor.

De la stana incepe o portiune mai plata si apoi urcusul final pana in creasta. Ziua de vineri nu a fost cea mai faina. In mod ciudat zapada era grea ca si cum ar fi batut-o soarele toata ziua dar afara batea un vant puternic. Am inteles ca in ultimele zile a tot batut un aer cald care a schimbat radical conditia zapezii. Ba chiar exact pe valcelul pe care urma sa se tina concursul se vedea scursa o avalansa destul de maricica exact pe vaiuga pana in dreptul finishului.

Ajungem sus in bataia nu chiar blanda a vantului. La un moment dat mai mai sa ne darame si pe partea cealalta nu i chiar asa de domoale panta :))). Apucam sa ne dam de 2 ori dar pe partea mai lina a coborarii caci chiar nu banuiam ca concursul va fi pe vaiuga cu avalansa. Pare ok, putin cam greu de schiat deoarece zapada alterna ba crusta ba zapada grea si tot asa.

Duap 2 urcari si coborari ne intoarcem la masina si direct la cazare, Cabana Liliacu, aaaaaa Cabana Mihai pardon :))). Asa am poreclit cabana dupa ce ne-am trezit seara ca, pe langa colonia de paienjeni mai trebuie sa impartim camerele si cu un liliac :)))).

Seara am tras putin pe la Cheile Butii, pentru a ne ridica kiturile de concurs si a asculta brieful dinainte de concurs, tinut de organizatori.

A 2-a zi la ora 11 eram in zonta de start si asteptam nerabdatori numaratoarea inversa. Incepem la ora 12 sa urcam si dupa scurt timp ficatul protesteaza si avantul ni se taie. Scoatem un timp ceva mai modest pe urcare si odata ajunsi in creasca constatam ca vantul bate mai tare ca cu o zi inainte. Stam cuminti si ne asteptam randul in timp ce emotiile se acumulau. Ne vine timpul si START! start, start dar pe unde?! Acum am inteles cat conteaza alegerea unei linii clare la un concurs de freeride, asta pe langa restul conditiilor de indeplinit. Aici se puncteaza mai intai linia aleasa, fluiditatea cu care o cobori si sariturile si trickurile ce le faci. De cele din urma nici nu se punea problema dar si cu primele 2 am avut disesiuni. Linia a fost cea mai safe si am mai facut si cateva opriri de orientare pe drum :). Overall a fost bine, acm coborat in siguranta si ne asteptam revansa de la anu’ :D.

Mie unul mi-a placut super mult si abia astept sa revin in zona dar si la concurs. Mai pierdem vremea putin prin zona de finish si apoi incepem retragerea. Sincer cred ca si asta trebuia punctata caci retragerea s-a facut pe stilul freeride ciobanesc pe un traseu improvizat pe care am transpirat mai mult ca la urcare….

Ajunsi jos infulecam ceva si ne retragem la cabana si apoi la Cheile Butii pentru premiere si pentru petrecerea de dupa. Dupa ce sorbim cateva beri, e timpul sa ne bagam la somn caci ne asteapta o ultima zi de tura, Valea Scorota.

In ultima zi vremea este mai mult decat superba si plecam de dimineata spre Valea Scorota. Lasam masina pe marginea drumului si ii dam usor prin fromoasele chei. Chiar superb traseul si am avut destula zapada cat sa urcam direct de pe marginea drumului. Ajungem in 2 ore la stana si apoi mai urcam putin pe un valcel ce venea dinspre cabana Buta. Il coboram de 2-3 ori si apoi ne intoarcem la stana pentru a servi pranzul. De la masa de pe prispa stanii stam si admiram Osle, coama dragonului….

Frumoasa si stana, sau mai bine zis eurostana care iarna se dpare ca are regim de refugiu. Chiar arata mai bine decat majoritatea refugiilor pe care le-am intalnit prin alti muntii. Ar merge o excursie de ski aici, caci chiar ai pe unde schia.

Dupa masa ii dam la vale prin padure prin cheile ce le-am urcat. Distractie maxima cu schiurile pe carare, cel putin ultima portiune printre peretii de piatra  chiar a fost spectaculoasa. Nu prindeai nici cea mai mare viteza dar nici nu dadeai prea mult la bete.

Cam asa ne-am petrecut ultimul weekendi din iarna ce a trecut. Va lasam mai jos materialul foto-video. Sa ne revedem cu bine si la anu’, Oslea. Enjoy!

Ski Sureanu

Ski Sureanu, asta am facut weekendul trecut, si chiar ne-a placut.

Stateam in cumpana daca sa dam o fuga la Voineasa sau la Straja dar pana la urma am zis sa incercam o “statiune” noua, chiar daca am condus cam 6.5h pana acolo. Regrete nu sunt caci zona este absolut superba, seamna putin cu Voineasa dar parca are ceva in plus. Pare a fi un rai al backcountry-ului si chiar are cateva fete unde poti face freeride in toata regula, iar legat de partii, suntmai mult decat ok. Astfel, relatam mai jos aspectele de retinut.

Cazarea: Cazarea, daca vreti sa mergeti la Sureanu, ar fi bine sa o aranjati cu cel putin 2 saptamani inainte. Cele mai apropiate pensiuni sunt in Luncile Prigoanei, localitate aflata la 7-8 km distanta de domeniul schiabil. Am impreisa ca este un hotel ceva mai aproape, sf Petru parca ii zice, dar destul de scump, cel putin pentru gusturile mele.

Daca nu gasiti cazare in Luncile Prigoanei, mai gasiti la Oasa, la 22km distanta de partii. Noi aici am gasit dar doar cu cateva zile inainte, deci a fost mai multe decat ok. Am gasit cazare la cabana Oasa, o pensiune mai mult decat cabana, cu camere faine si mancare buna, deci o recomandam cu incredere. Camera a fost 120 ron pe noapte cu mic dejun inclus, paturi comfortabile, caldura din plin si dush in camera… lux ;). Cazarile la pensiunile din Luncile Prigoanei incep cam de pe la 240 ron pe noapte, asta din cauza ca si distanta pana la partie se injumatateste :P.

Drumul: Drumul daca e sa pleci din Bucuresti, este, lung…. dar frumos. Ultimii 22 km de la barajul Oasa sunt neasfaltati, drum forestier. Totusi, am impresia ca este mai bun iarna decat vara. Noi l-am prins inghetat si inzapezit. S-ar putea ca in conditii de zapada abundenta sau de polei, sa trebuiasca sa va puneti lanturile la roti. Totusi, este perfect ca este neasfaltat caci esti nevoit sa te deplasezi cu o viteza mica care iti permite sa observi frumusetea locului ;).

Partiile: Domeniul schiabil Sureanu are cateva partii, cea mai lunga avand 1.6 km. Are 1 telescaun si 2 teleschiuri sau mai bine zis tragalete asa cum le numesc localnicii :))) sa mor de ras cand am auzit, tragalet :))), adica te trage….

Partiile sunt rosii spre albastre si nu sunt batute chiar bine. Am impresia ca in zona asta chiar nu prea stie lumea cum sa le bata si lasa niste santuri pe partie de iti poti rupe usor fashul daca vi mai adormit pe partie… Una dintre partii este marcata ca si neagra dar asta petru o singura portiune de 5 mentri putin mai abrupta :D. Totusi, intre partii te cam poti da pe oriunde iar daca prinzi si cativa centimetrii de zapada proaspata, poti avea cea mai faina distractie prin afara partiei. Optiunile de offpiste sunt nenumarate. Copacii sunt rari si iti va face o placere deosebita sa te dai printre ei.

Exista mai multe baruri/apreskiuri in preajma partiilor si toate is faine si pline de voie buna. Skipassul este 100 lei pe zi si 65 pe 4 ore, o cartela de 20 puncte este 80 de lei iar o urcare cu teleschiul este 1 punct iar cu telescaunul 2 puncte.

Backcountry: Asa cum am mentionat la inceputul postului, Muntii Sureanu ofera nenumarate posibilitati pentru ski de tura si chiar freeride. Are atat dealuri domoale cat si fete abrupte si pare sa fie o zona care tine chiar bine zapada. Am avut timp sa incercam si putina tura pe langa schiatul printre partii si chiar am descoperit o zona in apropierea partieii care ofera multe coborari faine. Dezavantajul ar fi ca este cam batuta de soare si ar fi fost bine sa o exploram in prima parte a zilei ci nu la finalul acesteia cand, dupa o zi insorita, zapada era grea si necooperanta :P. Totusi, asta este doar un loc incercat de noi dar zona are atatea locuri ce asteapta sa fie descoperite, veti observa singuri din pozele de mai jos ;).

Ca si concluzie, ne-a placut mult la Sureanu, vom reveni, eventual cu mai multe zile de concediu ca sa avem timp sa exploram cum trebuie zona :). Pana atunci va lasam mai jos cateva poze si filmulete din zona ce surprind experienta noastra de weekendul trecut. Enjoy!

In urma noastra ramane o poveste, uneori nici macar atat…

In urma noastra ramane o poveste, uneori nici macar atat… mesaj citit pe luneta unei masni, o masina speciala… Putin cam dramatic totusi ca si titlu de postare, dar m-a miscat putin…

Weekendul trecut, sau mai bine zis weekendurile trecute, am reusit sa facem o tura/ture prin Bucegi. Oarecum mult asteptata caci de la cursul cu Adventureguide, nu am reusit sa ne mai punem schiurile in picioare la marsaluit prin munti. Am tot schiat pe partie si pe langa dar nicicum nu am mai ajuns la un ski de tura.

Desi zapada este cam putina prin creste,  ne-am propus totusi o tura in Bucegi, cu plecare si intoarcere la Padina unde am si lasat masina. Obiectivul era sa urcam pe valea Sugarilor, sa ajungem pe Omu si apoi sa coboram pe valea Obarsiei. Vemea chiar a tinut cu noi caci am avut parte de soare si nici un pic de vant, doar cateva adieri.

Traseul prin cele 2 vai este frumos, daca nu chiar superb. Peisajele sunt spectaculoase si variantele de schiat sunt chiar multe. Zapada este indeajuns pe ambele vai si nu prea ai de ce sa iti dai schiurile jos. Daca esti dibaci, faci integal pe schiuri traseul. Te ajuta totusi niste crampoane de schiuri daca ai caci din cauza soarelui care a tot batut si a vantului si temperaturilor scazute, s-a format pe alocuri fie crusta fie gheata si sunt cateva portiuni destul de dificil de abordat alfel pe schiuri si crampoanele ar rezolva situatia. Eu unul am dat o tranta incercand sa urc pe schiuri Cerdacul. Pana la urma l-am urcat dar cu un ocol mai mare, in timp ce Bubulu cu care ne-am intalnit pe Cerdac, urca ca tancul rusesc ca de, a venit pregatit cu ce trebuie. Cine stie, cunoaste ;).

Acum ca stau sa ma gandesc, degeaba ne plangem de zapada. Chiar e, si daca ii mai da o ninsoare sigur avem pana in Aprilie-Mai. Si vremea insorita dar cu temperaturi scazute chiar ne-a oferit destul ragaz ca sa ne bucuram cum trebuie si sa ne rasfatam cu ture faine. Sa nu uitam totusi ca suntem in toi de iarna si avem vreme care sa ne permita sa ne bucuram de zapada.

Fata de anul trecut se schiaza mai bine pe partii, exceptie facand Sinaia. Prin padure este destula zapada si sigur o sa tina pana tarziu in primavara. Cum am spus, daca mai da o ninsoare, ne asigura si firnul de primavara :D.

Legat de zona asta a Bucegilor, odata cu tura asta, o gasesc din ce in ce mai atractiva, caci are de toate. Are si caldari largi ce iti ofera multe variante, are si vaiugi inguste si lungi, are si peisaje superbe si are si km destui cat sa iti ocupe toata ziua si este si mult mai sigura ca alte zone. Sigur o sa tot revenim pentru ca din cate am inteles, sunt variante si variante de abordat. De asemenea te scoate relativ rapid in zona Omu si te poti intoarce linistit la Padina unde ai lasat masina, fara sa depinzi de vreo cabina sau de lumina. Te poti intoarce pe oricare din vai si la lumina frontalei ;).

Va lasam mai jos cateva poze si secvente de pe traseu iar locurile prin care ne-am dat le gasiti la aceste linkuri: Link 1, Link 2. Enjoy and ride safe!

Curs de ski alpinism si studiul zapezii cu Adventureguide

Curs de ski alpinism si studiul zapezii cu Adventureguide, acesta este postul ce trebuia sa il scriu de o luna si ceva :). Am o scuza totusi caci s-au petrecut si niste sarbatori intre timp, dupa care greu mi-am revenit. Totusi, acum mi-am zis ca ar fi timpul sa ajung cu postarile la zi caci ar urma seria de aventuri pe schiuri, fiecare insotita de un post… sau cel putin asa speram, vor urma :P.

Revenind la subiectul de fata, acum ceva timp, peste 1 luna, am participat la un crus de ski alpinism si studiul zapezii, curs tinut de Adventureguide, Adrian Valean si Ovidiu Tanase. A fost prima data cand am schiat in zona Balea Lac si pot spune ca mi-a placut enorm. Si cursul in sine a fost mai mult decat interesant si chiar il recomand. Totusi, trebuie sa aveti in vedere ca un curs de 3 zile nu este de ajuns. Nu este nimic rau in a participa la cat mai multe astfel de cursuri, si, mai importand de atat, ar fi sa exersati ce ati invatat de fiecare data cand aveti ocazia. Nu este o pierdere de timp sa exersati cautarea cu transceiver-ul, sau sa faceti cate un profil de zapada. Nu mergeti mereu pe ce a zis X sau Y. Da, este bine sa va informati dar in plus de asta, sa si verificati. Facand acest curs mi-am dat seama ce greseli am facut anul precedent in unele ture. Ma pot gandi la cel putin 2 iesiri in care ar fi trebuit sa verific mai mult starea zapezii inainte de a cobora.

Asa ca exersati, exersati, exersati, nu asteptati o situatie reala pentru a va pune in practica cunostintele!

Revenind la curs, acesta a cuprins urmatoarele:

Tehnici alpinism:

  • Mers cu coltarii si utilizarea pioletului
  • Tehnica de asigurare, tehnici de coarda
  • Tehnica de catarare pe zapada si mixt
  • Tehnica de catarare pe gheata

Tehnici ski:

  • Tehnica de deplasare in sus, panta mica si medie, tehnici pentru schimbarea de directie
  • Tehnica de deplasare in conditii dificile, gheata, zapada mare, inclinatie mare
  • Tehnica de coborare in afara partiilor
  • Tranzitia: urcare-ski-alpinism
  • Alegerea rutei, atributele unei rute
  • Tehnici ski-alpinism

Curs de avalanse:

  • Generalitati si harta avalanselor
  • Teren, meteo, tipuri de zapada, mecanisme de formare
  • Stabilitatea straturilor de zapada, tipuri de avalanse
  • Factorul uman, Evaluarea pericolelor, Anatomia deciziilor
  • Tactica de prevenire si tehnica de salvare din avalansa.

Toate cele de mai sus sunt condensate in 3 zile faine si daca vremea tine cu voi, veti avea parte de cel mai fain weekend prelungit. Exceptand temperaturile scazute, am avut 3 zile senine si o zapada pe cinste.

Atentie, trecerea prin tehnicile de mai sus se face destul de rapid si trebuie ca, dupa curs sa mai si exersati, asa cum am spus si la inceputul postarii, din cand in cand. Este foarte important caci altfel, atunci cand veti avea nevoie, va trebui mai intai sa va aduceti aminte si nu veti avea siguranta ca puneti cum trebuie in practica.

Programul pe scurt a fost cam urmatorul:

Ziua 1 – tura spre Laitel ce a implicat mai multe coborari. A fost o tura in care ne-am cunoscut mai bine si am si reusit sa facem cateva coborari faine :). Seara am exersat cautarea in avalansa si ni s-au explicat mai multe detalii despre studiul zapezii + un seminar mai explicit dupa, in cabana.

Ziua 2 – am stat in zona Balea Lac si am incercat atat tehnici de coborare pe schiuri cat si de urcare. De asemenea am incercat tehnici de coltari si piolet, tranzitii, amaraj etc.

Ziua 3 – am facut tura spre Vaiuga, urcare la coltar/piolet, tranzitie si coborare pe schiuri, retur la cabana. Pe scurt asa s-au desfasurat cele 3 zile.

Cazare se face asa cum am zis in zona Balea Lac. Noi am stat la cabana Paltinul, foarte fain, am avut chiar apa cald la baie, ceva neasteptat 😛 si mancarea la cabana a fost foarte buna.

In rest, numai de bine, instructorii de nota 10, atat Adrian cat si Ovidiu, Oana si Aurel. Le multumesc pe aceasta cale pentru cunostintele transmise si sper sa ne revedem cu bine la o tura de ski sau chiar la un alt curs :P. Pana atunci va las mai jos cateva poze din timpul cursului precum si un filmulet prea putin concludent  :). Enjoy!