Tag Archives: singletrail

Cabana Suru si Chica Pietrelor enduro singletracks

1 Reply

Cum ar fi sa te trezesti de dimineata, sa iti bei cafeaua si sa mananci o ompleta buna, sa te sui pe bicla si sa ii dai la vale… suna cunoscut?! doar ca de data asta nu am dat la vale, ci la deal, pushbike vreo 2 ore :))). Hai nu 2 dar 1.5 ore tot am impins la ele, dar ce a urmat dupa, doar noi stim si voi o sa va faceti o idee din filmuletele si imaginile de mai jos :D.

Weekendul ce tocmai a trecut am facut o vizita la Cabana Suru si de data asta am si dormit acolo, fain loc, atat cabana cat si cabnierul nea Popa care ne-a cinstit si ne-a cantat la chitara pana tarziu in noapte :D.

Pana seara ne-am dat pe cararea de coboara de la Cabana pana in Sebesul de Sus, marcata cu triunghi rosu. Este una dintre cele mai faine coborari, portiunea de final, ultimele 5 minute is deliciul, un canion cu multe contrapante numai bun sa iti creasca adrenalina. Toata coborarea iti ia cam 20min cu tot cu opriri dar merita tot efortul. De urcat inapoi la cabana am urcat pe bulina rosie ce merge pe un forestier pana undeva sub cabana si apoi vine mama tuturor pushbikeurilor sau mai bine zis carrybike caci poteca devine dintr-o data foarte abrupta.

Ajunsi la cabana am inceput in a ne cinsti la un paharel de vorba cu nea Popa si apoi ne-am pus pe basculat ciorba si tocana proaspat date jos de pe foc. Am stat pana tarziu ascultand acorduri de chitara.

De dormit am dormit intr-o camera noua ce arata cel putin bestial :D. Dimineata ne-am bucurat de ompleta Suru care este de asemenea bestiala, am baut ceai cat am putut si o cafea buna si am fugit spre creasta.

Pana in creasta dar si acolo, vant puteric dar si soare cu putini nori. Odata ajunsi in creasta Fagarasilor am urmat traseul de creasta, dunga rosie, pana am dat de cruce rosie, chica pietrelor. Toata coborarea mi s-a parut bestiala, atat cararea care alterneaza intre tehnica si singletrack cu flow cat si privelistea ce ti-o ofera. Fiind capatul crestei, ai o priveliste bestiala pe un unghi de 180 grade cel putin! Poteca are si portiuni foarte grele, una chiar imposibila de abordat pentru noi, poate o fi cineva dispus sa o incerce dar nu noi, nu acum :))).

Este si lunga si te scoate intr-un forestier ce duce la manastirea Turnu Rosu. De aici inca 6-7km pana inapoi in Sebesul de Sus. Bestial traseu, recomand, mult mai ciclabil decat ultima bucata de creasta pe care am facut-o in Fagaras desi si aceea a fost cel putin spectaculoasa. Regasiti acel articol aici.

Mai jos va lasam materialul foto video iar linkurile cu traseele celor 2 zile le gasiti aici: traseu ziua 1, traseu ziua 2. Pentru gpx, just ask!

Pana data viitoare, ride safe and have fun!

2 days enduro trip in Piatra Mare and Leaota

Leave a reply

Cum ar fi sa te trezesti dimineata, sa admiri rasaritul de la altitudine, sa mananci o omleta si sa bei o cafea buna, sa te suii pe bicla si sa ii dai la vale pe o super carare?! in fine, si sa nu faci 2 pene in primele 5 minute :)))). Suna perfect nu-i asa? si este total posibil, noi asa am procedat si o sa repetam experienta asta prin mai multi munti de pe la noi, pentru ca se poate :D.

Weekendul asta ne-am dus in Piatra Mare ca sa verificam cat de faine sunt cararile de pe acolo. Indoieli nu existau dar pana nu incerci nu stii ce te asteapta. Cert este ca Piatra Mare este super faina de bicla si ofera 2 coborari super faine si distractive. Daca combini tura si cu dormitul la cabana care este de nota 10, iti iese un weekend super fain.

De urcat, am urcat pe Drumul Familiar. Daca sunteti puternici puteti sa ciclati destul de mult pe el… noi nu :P. Cu siguranta veti scoate un timp mai bun decat pe marcajele turistice. A fost fain ca am facut si un fel de trackwalk caci urma sa facem o coborare si pe familiar, si cu ocazia asta am si vazut pe unde se rupe poteca 2 din familiar a.i. sa dam in bulina rosie si in poteca tiganilor (familiarul este marcat cu dunga rosie).

Ambele poteci sunt super distractive si usor diferite. Poteca tiganilor este mai plina de radacini, putin mai scurta si cu portiuni mai abrupte.

Drumul familiar are de toate, de la rockgardenuri, la radacini la portiuni de viteza si multe contrapante pe care te poti suii in voie. Poate devenii foarte distractiv daca ai si putina imaginatie si stapanesti si bicla, la tot pasul gasesti chestii pe care sa le hop-uiesti :D, plus ca are tot felul de linii si variante pe unde o poti lua. Eu cred ca te poti da lejer pe oricare din carari de 2 ori in acelasi weekend si nu te vei plictisii… picioarele sa te tina. Noi am dat cate o coborare pe fiecare si ne-a placut maxim. Am si pus in caledar tura asta pentru to do-ul de anul viitor.

In rest, mancarea a fost super buna si cabana este asa cum imi aduceam aminte, foarte ingrijita, chiar una dintre cele mai dichisite cabane de pe la noi.

A 2-a zi, asa cum am inceput postarea, am mancat si ne-am dat, nu am stat prea mult pe ganduri :D.

Totusi, dupa 2 pene in primele 5 minute ne-am cam molesit. Am reusit intr-un final sa ajungem jos cu zambetele pe buze si fara nici o alta pana. De aici am fugit in Leaota sa mai cautam o mica carare care se zvonea a fi faina rau. Intradevar, este un segment interesant acolo, ce pleaca de la un schit, aveti trackul AICI, si care te scoate in forestiereul pe care ai urcat. Este cam cat o speciala de enduro si poti ajunge cu masina pana unde se termina coborarea, sau si mai sus daca vrei. Ca si recovery ride, eu zic ca a fost ok si daca o legi cumva cu o tura mai lunga pana pe varful Leaota, chiar merita!

Va lasam mai jos traseele (pentru .gpx just ask :D), materialul foto/video, cate un filmulet cu fiecare coborare si pana data viitoare, ride safe!

Link drumul familiar si poteca tiganilor Piatra Mare.

Link minisingletrail Leaota.

Enduro bikepacking in Iezer-Papusa

1 Reply

Nu am putut sta departe de Papusa noastra asa ca si weekendul ce tocmai a trecut am revenit aici pentru o tura de 2 zile de bikepacking de cea mai buna calitate. Am zis sa ne pregatim putin pentru planurile viitoare 😀 asa ca am facut brigada de 3, eu Petre si Bogdan Andora si am dat o fuga in Iezer sa facem potcoava intreaga cu dormit la refugiu.

Am plecat pe la ora 10 si ceva de la cabana Voina unde am lasat masina si am urmat drumul clasic pe Portareasa, deja celebrul forestier de te urca la curcea Ateneului la aproape 2300m altitudine. Nimic spectaculos, poate numarul mare de masini 4×4 care ne-au umplut de praf si rudarii multi cu masini ARO sau Dacii papuc care tot coborau de pe munte si cum ne vedeau incepeau sa urle in toate felurile sa ne zica ca vine ursu sau sa ne intrebe daca ne-am oparit la oo :))))). Oricum, parca a fost fain ca am dat de ei, am mai ras putin.

A si era sa uit, ciobanii cu oile si magarii lor de ii tot vezi pe drum. Fara de ei peisajele nu ar fi asa de … mioritice :P.

Tragem agale la deal, mai impingem de bicle pe scurtaturi si uite ca deja la ora 5:30 suntem la refugiu.

Coborarea de la crucea Ateneului la refugiu este grea. Speram sa o putem da pe toata pe bicla dar, no way! sunt sigur ca merge dar tre sa stai sa o analizezi mai mult si iti trebuie ceva mai mult skill, mai ales la swithback-uri ;).

Ajunsi asa devreme la refugiu nici nu stim ce sa facem asa ca ne punem la masa apoi ne deschidem berile de le-am carat pana aici, dupa ce le-am lasat putin la rece si apoi bagam un pui de somn pana pe la ora 19 cad ne trezim fresh, gata sa fugim sa tragem o sedinta foto pe poteca :D. Super poze ce au iesit asa la amurg, stati sa vedeti.

Apoi mai stam la un foc si la un pahar de vorba cu colegii de refugiu si ne bagam la somn. A 2-a zi suntem matinali, la ora 7 in fata refugiului gata de pecare. Ne luam larevedere de la co-locatarii refugiului si de la catelul nelipsit si ii dam la deal direct prin caldare (nu mai urcam la cruce) ca este mai rapid si destul de ok pt. impins bicla. Dupa 30 min suntem in creasta si impingem mai departe pe langa vf Iezer si apoi pe vf Rosu de unde incepe oarecum si parte din coborarea noastra.

Pana acolo am avut ceva experiente, Petre a avut chiar una la limita 😛 din seria bails & fails sau mai bine zis demna de #failarmy :D.

De la Rosu pana la papusa tot cobori si urci si iara cobori fie pe singletrack fie pe pasune fie pe teren accidentat unde nu mai poti sta pe bicla. Cand ajungem la Papusa ne asteapta iara un ultim pushbike pana aproape de varf si apoi se intrevede coborarea noastra pe poteca pe langa stana pana pe Gradisteanu, Gainatu Mare si apoi dreapta pe marcaj prin padure pana inapoi la Voina.

Toata coborarea de pe Papusa pana la voina prin Gradisteanu si Gainatu Mare este super tare si destul de tehnica.

Daca sus iti permite sa ii dai viteza dar te iau mainile destul de rapid de la toate denivelarile, in padure terenul devine foarte tehnic bolovanii fiind foarte mari si trebuie sa ai grija. Are 2 portiuni de flow maxim, 2 portiuni abrupte si in rest teren tehnic si accidentat. Am facut-o integral pe bicla, ne-am mai si oprit sa ne odihnim mainile, dar, coborarea chiar e tare, merita si simti ca muncesti cu tot corpul ca sa o faci :D.

Mie unul mi-a placut maxim si am trecut-o in lista de coborari de dat in fiecare an… da, am o lista :)))).

Altceva nu ar mai fi de spus despre aceasta tura, merita facuta si daca sunteti mai pe zvac o puteti face chiar intr-o singura zi caci per total nu are mai mult de 60km cu 2500m elevatie. Se pierde destul timp cu pushbikeul dar daca nu mai coborati la refugiu, castigati ceva. Totusi, este mai fun asa la 2 zile si esti mai fresh pentru coborarea care chiar este faina. Aveti aici track1 din prima zi si track 2 din a 2-a zi iar mai jos materialul foto/video.

Pana data viitoare, ride safe and have fun while doing it! 😀

BUCEGI ENDURO SINGLETRACKS IN CARPATHIAN MOUNTAINS

BUCEGI ENDURO SINGLETRACKS IN CARPATHIAN MOUNTAINS

This one is from last weekend. We went to Omu peak made the ridge of Bucegi mountains, then decent to Simon from Strunga saddle. As I said before, this is one of the most beautiful singletrack in Bucegi and Ro. From there we made another climb to Diham mountain hut and then a descend to Busteni on so called Long Ridge. We made this track before in this bike season, without the ridge, you can see that trip in this article here. We just can’t get enough of Bucegi singletracks :P.

You can find the track in garmin connect, here: https://connect.garmin.com/modern/activity/1906008336

or look up the site for more beautiful mtb trips in RO.

Ride safe!

COZIA ENDURO SINGLETRACK ON TURNEANU RIDGE, ROMANIA

COZIA ENDURO SINGLETRACK ON TURNEANU RIDGE, ROMANIA

For full ride report, check out this link. It is a nice decent on a gnarly hiking trail in Cozia Mountains, Romania. Enjoy and ride safe!

Link: https://verticalriding.ro/2017/06/28/cozia-enduro-ride/

Fagaras enduro and freeride singletracks

3 Replies

Weekendul trecut am plecat in Muntii Fagaras la vantoarea de singletrack-uri si am fost socati de ce am descoperit… :))) suna ca unul din titlurile acelea de te fac sa dai repede unlike la o pagina…

Totusi, fara nici o exagerare, am avut parte de toate tipurile de poteci si ne-a placut mult, desi va zic sincer ca nu as mai face acest traseu, trase pe care l-as incadra usor la seria “ambitii prostesti”. Daca credeam ca pushbike-ul de anul trecut de pe creasta estica a Fagarasului a fost greu, uite ca weekendul asta am resit sa facem de 5 ori mai mult pushbike/carrybike, adica gen 10 ore de asa ceva :)).

Pe scurt traseul nostru a implicat urcarea din Avrig la Cabana Barcaciu, apoi urcarea in creasta spre varful Scara, coborarea inapoi la Barcaciu si a 2-a zi urcarea in creasta, coborarea la lacul Avrig, urcarea unapoi in creasta, si coborarea pe la Cabana Suru in Sebesul de Sus.

Am facut traseul in 2 zile, cu dormit la cabana Barcaciu, unde ne-am odihnit si am mancat bine, ca de obicei caci altfel nu se poate la #barcaciu. In prima zi ne-a insotit si Mihai, Alex si gasca lor de biciclisti fanatici si ne-am bucurat cu totii de frumosul singletrail ce cobora dinspre vf. Scara. A 2-a zi ne astepta agonia si extazul :D.

Acum, hai sa intram mai in detaliu :). Daca ar fi sa impartim traseul, vorbim de o super coborare din platou de sub varful Scara pana in poteca de uneste cabana Barcaciu cu Negoiu. Sunt peste 10 min de super coborare (2h pushbike de la cabana) pe un singletrail ca in povesti dupa cum se poate observa si in primul filmulet de mai jos.

Apoi, ar fi drumul de creasta, coborarea la lacul Avrig, si urcarea inapoi in creasta care este segmentul ce incadreaza tura la “ambitii prostesti”. Sectiunea este foarte putin ciclabila, putin pe langa vf. Scara si dupa, vreo 20m pe coborarea la lacul Avrig si dupa urcarea inapoi in creasta devine ciclabil.

Apoi ar fi coborarea dupa vf Budislavul care este una grea dar faina pe niste pietre maricele si care tot continuau sa o ia la vale odata cu rotile bicicletei :D.

La final incepe coborarea din creasta din dreptul vf Suru spre cabana cu acelasi nume si apoi spre Sebesul de Sus. Aici vb de doua segmente distincte si total diferite. Coborarea din creasta pana la cabana Suru este daca nu grea, foarte grea, cel putin asa mi s-a parut mie. Iti trebuie skilluri serioase de trial ca sa stai toata coborarea pe bicla. Sunt bolovani mari si odata ce te apropii de padure sunt pietre desprinse care o iau cu tine la vale si daca mai iei in calcul si panta abrupta, coborarea noastra enduro/freeride se transforma in proba de supravietuire :).

La final, precum cireasa dupa tort, vine coborarea de la cabana Suru pana in Sebesul de sus. Aici vorbim despre cel mai fain singletrack pe care m-am dat pana acum. Chiar mi-a placut si nu cred ca exagerez. este plin de contrapante naturale si toate radacinile si pietrele sunt fain asezate parca plasate sa iti faca coborarea mai faina. Poti sa pompezi peste tot, mai ai 2-3 gaturi de pedalat dar in rest este vorba de singletrack de cea mai buna calitate!

Se interesecteaza la un moment data cu un forestier proaspat sapat dar pe care il pierde la scurt timp. Chiar a meritat tot efortul coborarea asta, dar, sincer, data viitoare daca mai vrem sa dam aceasta coborare urcam fie direct din Sebesul de Sus fie pe marcaj triunghi albastru ce vine dinspre Avig pe forestier. Nicicum pe creasta :).

Traseul din prima si a 2-a zi le gasit la acest link respectiv acest link. Mai jos va lasam cate un filmulet cu segmentele interesante ale turei si pozele ce s-au adunat. Pana data viitoare, ride safe!

3 awsome enduro singletracks in Bucegi Mountains

Leave a reply

Tura faina de enduro ce am dat weekendul trecut, unde credeti, tot in Bucegi :D. Muntele asta are atatea de oferit. Daca am sta 1 an sus pe platou si tot nu ne-am plictisi, fie vara fie iarna ;).

Cum am mai zis si in postarile anterioare, este un fel de Dolomiti de Romania, doar ca fara atatea reguli :D… I like it more here ;).

Sa revenim la povestea noastra din weekend. Aveam nevoie de un traseu “lejer” care sa ne asigure o retragere la o ora convenabila caci seara trebuia sa fim fresh pentru un eveniment.

Traseul trebuia sa indeplineasca 3 conditii, sa ajungem repede la traseu, sa avem o gondola sau o cabina prin preajma si sa fie aproape de evenimentul de seara. Bucegii au reusit sa le indeplineasca pe toate.

Astfel, de dimineata la 8:30 il culeg pe Andrei din Sinaia sii ii dam la cota 1400 unde luam gondola pana la 2000 pe varful Furnica de unde incepe cu adevarat traseul nostru.

Din start va zic ca acest traseu implica 3 coborari si ceva tranzitie intre acestea, seamana destul de mult cu o zi de concurs Enduro avand cam 40 de km si 1000m elevatie si din cele 3 coborari, 2 sunt chiar hardcore.

De la gondola dam cateva pedale pana pe varf si incepem sa coboram spre Piatra Arsa. Coborarea de pe vf. Furnica spre Piatra Arsa, este in prima parte foarte…. abrupta, si cand zic abrupta chiar este abrupta. Poteca este ca si cum nu ar fi si seamana in mare parte cu un mal de rau, surpat. Ai dropuri peste dropuri si trebuie sa mergi cu mare grija. Daca cineva gaseste o linie mai cu flow pe acolo, acel cineva este rugat sa ne zica si noua care este aia :D.

Dupa coborarea in cap, de zici ca am facut rapel, mai dam cateva pedale si ajungem la ultima portiune de coborare pana la Piatra Arsa care, desi nu este abrupta, este destul de bolovanoasa si tehnica. Dupa Piatra Arsa eu ma aleg cu o foaie stramba de nici lantul nu mai statea pe ea. Gata, am adaugat si un Bash Guard pe wishlist :D. O indreptam cat de cat cu niste bolovani si purcedem la a 2-a speciala, PS2 :))). A 2-a desi este mai fara flow la inceput, se transforma treptat intr-un super singletrack ce duce la Pestera. Chiar tare, vedeti video-ul 2 de mai jos.

De aici incepe urcarea inapoi la Piatra Arsa care este o “placere”. Urci pe asfalt prin caldura o bucata destul de lunga, pe langa lacul Bolboci (sa o luati prin dreapta lacului pe forestier), si apoi pe la cabana Dichiu si saua cu acelasi nume pana inapoi la Piatra Arsa.

De aici incepe PS3 care este cea mai lunga si cea mai grea coborare. Eu i-as zice brevetul pentru Valea Cerbului caci are o dificultate similara… si niste curbe… uite asa, numai la 180 de grade :P.

Sincer vorbind este grea si provocatoare. Are cateva pasaje ce nu pot fi date pe bicla, sau cel putin nu mi se par “humanly ridable” :)))). Poate din video 3 nu iti dai seama cat de abrupt sau accidentat este traseul in unele sectiuni dar cine stie coborare isi va da seama ce e pe acolo.

Oricum, si asta merita facuta odata pe an :D.

Va lasam mai jos materialul foto/video de rigoare si sper sa va placa “micul” traseu enduro. Linkul cu traseul il aveti aici. Enjoy!

CIUCAS ENDURO 2017 TRACK PREVIEW

1 Reply

Anul acesta Ciucas Enduro are 4 speciale, spre deosebire de anii trecuti, si sunt sigur ca pe viitor acestea vor mai suferi si alte modificari :D. Este ciudat ca scriu un articol despre traseele de la un concurs la care nu am participat niciodata, si, nici anul asta nu am sa particip :)), lol.

Singurul concurs de Enduro la care am participat a fost cel de anul trecut de la Resita, metal Enduro, si as putea spune ca este singurul cu care il pot compara, dar, ne-am dat pe atatea trasee si coborari de tip enduro si cred ca ne putem da putin cu presupusul chiar daca nu vom participa :).

Traseele dupa parerea mea is faine rau, sunt exact genul de trasee care mie imi pac cel mai mult, in care pleci din zona alpina si sfarsesti in padure.

Ca si caracteristici pentru Ciucas Enduro cred ca ar fi diferenta de nivel acoperita, traseele fiind destul de abrupte si dificultatea catorva sectiuni mai ales cele care pleaca din zona alpina.

Cele mai grele mi se par PS2 si PS3, nu in totalitate dar sectiuni din acestea.

Astfel, avem un PS1 destul de scurt, probabil cea mai scurta proba dintre toate dar cu un final fain. Este singura proba unde partea finala este mai dificila decat partea de inceput. La finalul acesteia dai de o contrapanta, o rampa si cateva curbe stranse cat sa te surprinda si sa iti faca o incalzire ca la carte pentru ceea ce urmeaza.

Odata ajunsi la PS2, dupa un pushbike serios :D, treburile se complica putin. PS2 de cum intra in padure are o serie de curbe stranse, cam toate offcamber. Mie mi-a placut mult chiar daca am dat o tranta pe acolo. Si acesta este scrut, dar nu lafel ca PS1.

Dupa PS2 urmeaza iara un pushbike inapoi in creasta si nu dupa mult timp ajungi la PS3 care pleaca din zona numita La Tigai unde traseul de creasta se bifurca sau mai bine zis se furcheaza :))) pentru a se duce fie pe varf fie la cabana Ciucas fie spre Babarunca.

Traseul coboara spre cabana Babarunca. Partea de inceput de la PS3, pana cand se intra calumea in padure, dupa parerea mea este cea mai dificila. Sunt vreo 2 stanci ce au potential sa iti puna probleme, la inceputul traseului. Eu era sa mi-o fur la prima deoarece am intrat cam tare fara sa stiu ce linie sa iau si am iesit cu rotile putin cam la limita aderentei :). Apoi va urma o sectiune abrupta pe niste bolovani destul de seriosi iar intre bolovani vei avea pietre razlete care nu prezinta vreun fel de aderenta. Daca supravietuiesti acestei portiuni deja ai trecut greul probei si zic eu greul concursului, dar asta nu inseamna ca trebuies a te relaxezi.

PS4 vine in continuarea lui PS3. Ultima proba este cea mai de viteza, doar la final are ceva curbe si o portiune unde tre sa ai putina grija la cioturile copacilor taiati. Totusi, e si cea mai fun proba.

Cam asta ar fi scurta descriere a traseelor asa ca va lasam mai jos un filmulet artistic, facut in singurul moment de plictiseala de pe traseu :))) pe care va rog sa il vizionati si sa ne spuneti daca avem vreun pic de talent :D, apoi cate un filmulet cu fiecare proba speciala (PS), si cateva poze. Linkul cu traseul il gasiti aici. Enjoy and ride safe in weekend! Bafta!

P.S. inca un mic detaliu, sper sa nu ploua caci atunci e groasa treaba :))

 

Bucegi enduro ride on Saua Strunga and Muchia Lunga

2 Replies

Daca ar fi sa prezint cuiva Romania prin ochii unui iubitor de munte si nu numai, cu siguranta i-as arata partea asta a Bucegilor. Mie personal mi se pare unul dintre cele mai frumoase locuri din tara.

Cand ajungi aici iti vine sa zici, “wow, parca as fi in Elvetia….” e uite ca nu esti, esti in Romania, care ii mai frumoasa decat Elvetia!!! pacat ca e locuita :))

Ori si cat, avem mai nene niste locuri superbe ce trebuiesc vizitate si apreciate, dar haide sa ne intoarcem la tura noastra care a implicat 3 coborari super faine :D.

Planul era sa dam o coborare pana in Padina, una pana in Simon si una pana in Busteni. Ca sa facem asta am procedat in felul urmator.

Am urcat cu cabina pana la cota 2000 de unde am dat o coborare rapida direct pe partie in Valea Soarelui. De aici am urmat marcajul dunga rosie ce o ia in dreapta de la capatul partiei si dupa ceva vreme coteste la stanga si se intersecteaza cu drumul asfaltat ce duce la Piatra Arsa.

De aici incepe cu adevarat prima coborare pana in Padina. Nu este lunga dar este destul de accidentata si tehnica. Nu are nici un fel de flow dar are farmecul ei :).

Odata ajunsi in Padina, nu zabovim mult si o luam spre Saua Strunga, iconic place pentru muntii Bucegi. Marcajul pentru hiking este de 2 ore. Pe bicla se fac ceva mai repede dar implica si ceva pushbike.

Din saua Strunga si de la refugiul cu acelasi nume, incepe cea mai cea coborare, luuuuunnnga si faina cum numai in povesti auzi. Daca la inceput este mai tehnica si bolovanoasa, pe masura ce te apropii de padure incepe sa devina mai cursiva si rapida. Pacat ca sunt cativa copaci cazuti la care trebuie sa te opresti dar in rest este chiar de nota 10! Nu ratati filmuletul de mai jos cu coborarea din sa.

Coborarea se termina in Simon unde dai si de asfalt. Noi de aici am continuat pana in Bran unde am facut o mica/mare pauza si apoi i-am dat spre Rasnov de unde am urmat un drum asfaltat care dupa cativa kilometrii se transforma in drum neasfaltat si apoi drum forestier si care ne-a purtat aproape de Dihamul Militar de unde am urmat triunghiul Galben ce duce la asa zisa Muchie Lunga. Am aflat ulterior ca este un drum forestier ce pleaca din Bran si te duce spre dihamul militar…:(. Acum ca veni vorba si avand in vedere cat am urcat pana la ea, sa stiti ca nu este chiar atat de lunga si sincer sa fiu parca nu a meritat toata urcarea din Rasnov :P. Asta e, trebuia facuta si asta si daca tot ne aflam “in zona”… Nu e lunga dar e faina, putin cam wild si neumblata, am reusit sa speriem chiar si un porc mistret care umbla undeva pe langa poteca :).

Oricum, fain mod de a incheia un traseu, si felicitari lui nenea rider mecanic chef Urzik Vlad care a luat un traseu “lejer” si la transformat intr-unul cel putin Epic. El a fost singurul care a facut tot circuitul pe bicla, fara cabluri, like real men :D. Lui i-au iesit cam 85 km cu vreo 2300m diferenta de nivel iar nou, cei care ne-am tras pe cablu pana la 2000 si care ne-am oprit in Busteni deoarece am avut getaway driver 😀 ne-au iesit cam 66km cu vreo 1500m elevatie.

Va lasam mai jos materialul foto video de rigoare, gratie lui Cosmin si Petre si sper ca v-am convins sa va faceti un drum si prin Saua Strunga sau sa va mai faceti unul :P. Linkul cu traseul il aveti aici. Pana data viitoare, enjoy and ride safe!

 

Cozia enduro ride

1 Reply

Cozia enduro ride, sau poate freeride 😀 caci s-ar incadra si la categoria asta, sau mai degraba freeride ciobanesc :P.

Gata, am pus permanent in calendar tura in Cozia. In fiecare an, cel putin o tura. E prea tare ca sa nu fie facuta, are de toate, si urcare si coborare iar coborarea o poti impartii pe categorii, de la singletrail fain bing-bang printre copacei :)), la rockgardenuri de toata frumusetea sau la singletrail alpin cu pietre ascutite si obstacole pana la forestierul de toata frumusetea de la finalul coborarii, tura asta le are pe toate, you name it! Inclusiv boschetarelile de rigoare fara de care nu am numi-o freeride ciobanesc.

Anul asta brigada a fost de 3, eu Tibi si Petre si tura am facut-o in ziua cu mult titratul cod portocaliu cand peste tot arata furtuna si ploi si descarcari si grindina, noi am avut parte de cea mai faina tura de pe sezonul asta, pana acum :D.

Intradevar, se vedea ca toarna cam peste tot in jurul nostru, dar nu pe noi. Oare om fi noi mai speciali, desi nu cred, caci ne-a plouat cam 5 minute la un moment dat, cand eram prin padure :)).

Traseul sper ca il stiti, se pleaca din Calimanesti spre Stoenesti inainte de care se face stanga si apoi inca o stanga in Dangesti de unde incepe forestierul de 18 km pana la Cabana Cozia care se afla chiar langa varful cu acelasi nume. Forestierul este perfect, lejer si relaxant chiar fara nimc iesit din comun. De la cabana incepe distractia. Sa nu va lasati descumpaniti de modul in care incepe traseul, cu niste megaradacini si apoi o zona bolovanoasa unde trebuie sa luati bicla in carca, dupa primele 5 minute mai hardcore, treaba se mai domoleste dar nu indeajuns cat sa iti lasi simturile relaxate :D. Totusi, incepe distractia aia faina.Traseul de urmat este marcat cu dunga rosie si merge pe muchia Turneanu pana la un moment dat cand face stanga in padure pe o panta destul de abrupta, probabil cea mai abrupta de coborat pe bicla, din aceasta tura.

Mai departe distractia continua pana in apropiere de manastirea Stanisoara si apoi manastirea Turnu. Mai este o zona de pushbike/carrybike dar si asta vine ca sarea si piperul in bucate, cat sa mai dea putina aroma turei. De la manastirea Turnu, pe asfalt pana inapoi in Calimanesti.

Si cum codul portocaliu si-a cam luat liber la ora la care noi am ajuns inapoi la masina, am mai facut o oprire in Valcea si am dat o poteca faina prin parcul de la capela. Si cand zic faina, chiar ma refer la o poteca dinaia faina de iti lasa un zambet tamp pe fata muuult timp dupa ce te-ai dat jos de pe bicla. O aveti mai jos in ultimul filmulet.

Va lasam aici linkul cu traseul, si mai jos cateva imagini si 3 videouri de data asta :D, pe principiul “unde-s multi, puterea creste”. Photo and video credit also to Petre Paraschiv and Tiberiu Tebeica. Enjoy and keep on riding!

Despre cum ti-ai putea petrece un miniconcediu

Leave a reply

Cred ca modul in care au trecut ultimele 5 zile a fost chiar deplasat. Nu mi se pare normal sa ai parte de ture faine de biciclit 5 zile la rand. Este de-a dreptul egoist, si asta in conditiile in care cu nici o saptamana inainte petreceai o saptamana de biciclit prin Alpii Elvetiei sau pe la poalele Mont Blancului….

Mda, ar parea ca hobby-urile devin un job full time dar nu este asa. Totul tine de organizare si de dorinta absoluta de a face ceva cu timpul liber, ceva care sa iti faca placere, ceva care sa ramana mult timp activ in mintea ta :). Cam asta este principiul dupa care ne ghidam atunci cand ne gandim cum sa ne petrecem tipul liber :D.

Pe principiu asta am reusit sa ne petrecem intr-un mod mai mult decat regulamentar ultimele 5 zile.

Am inceput de joi cu o tura pe cararile de MTB de la Ciocanu, Bughea de jos. Oricand merge o tura pe la Ciocanu, distractia este la ea acasa si nu ai cum sa dai gres cu cararile de acolo. Va lasam mai jos cateva segmente de pe cararea in cauza. Si alte detalii le gasit la postarea anterioara privind cararile de la ciocanu, aici: Traseul de la Manastirea Ciocanu, Bughea de Jos si o balaureala marca VRR.

Vineri nu a fost zi libera dar am trisat putin, poate putin mai mult, si in prima parte a zilei am dat o fuga la Sinaia pentru a ne da pe traseele amenajate ce coboara de la cota 1400. Traseele sunt faine si nu chiar usoare. A fost cam proba de supravietuire pentru noi, mai ales ca a plouat cu o seara inainte si cel putin pe traseul Fery Trail faceai un usor patinaj artistic :). Ce pot spune este ca traseele merita, si sunt atat distractive cat si bune de antrenament ;).

Sambata deja am venit cu ceva nou si anume o tura in preajma lacului Sfanta Ana. Am incercat traseul de la vechiul concurs Tusnad Mtb dar am reusit sa balaurim ceva mai mult deoarece nu avem un track incarcat pe GPS si ne-am miscat dupa Bikemap si cum semnalul GSM nu era la el acasa prin acele zone, am cam dat gresi de cateva ori :). Totusi, toata aventura a meritat, zona este superba si foarte salbatica. Ne-au aparut in cale multi serpi, o bufnita, un ras (lynx) precum si 2 ursuleti. Poate un pic prea salbatica decat ne asteptam dar totusl s-a terminat cu bine. Nu avem doveazi fotografie dar va rugam sa ne credeti pe cuvant :P. Linkul cu traseul il aveti AICI. Noi dupa tura asta am dormit in Bran pentru a ne putea petrece si a 2-a zi in zona.

Duminica am propus un recovery ride pana la cabana Curmatura dar nu a fost chiar asa. BTW, locul a devenit muuuult prea aglomerat pentru gusturile noastre. Eu cel putin am sa evit pe cat posibil turele la aceasta cabana in weekenduri. Coloana de masini parcate era de la Gura Raului (Zarnesti) pana la bariera parcului natural departe in prapastii. Mult praf si prea multe gratare :(.

In fine, ne-am continuat traseul si am facut tura mai interesanta cu 2 coborari de-a dreptul bestiale pe marcaj punct galben respectiv Cruce Galbena adica marcajul de te coboara in Prapastii, ceva mai usor si mai practicabil inclusiv cu bicla de XC si marcajul ce te coboara la Fantana lui Botorog care are cateva sectiuni de-a dreptul bestiale. Pe acesta l-as incadra clar la enduro ca si dificultate. Linkul cu activitatea de duminica il aveti aici direct de pe contul de strava al lui Tiberiu.

Dupa “recovery ride” de duminica a venit si tura de final de miniconcediu si am ales Muntii Iezer de data asta. Am vazut la Petre o tura faina, nici grea nici usoara care urca pe Portareasa in Iezer pana la vreo 1500 si apoi cobora in Bughea de Sus. Tura facuta de Petre o puteti vizualiza la acest LINK, pe canalul lui de youtube 🙂. Am zis ca o sa combinam tura si cu o urcare la Ciocanu dar nu a fost sa fie. Dupa ceteva balaureri deoarece sunt multe forestiere si drumuri de exploatare in Iezer, ce pot fi usor incurcate, reusim sa ducem tura la bun sfarsit si sa ajungem pe la ora 18 la masini in Bughea de Jos.

Tura s-a dovedit bestiala si desi am balaurit ceva imediat ce am inceput coborarea si am dat in niste drumuri de exploatare cu greu ciclabile, dupa sectiunile nasoale a inceput si partea faina, coborare in viteza pe carari super faine si un peisaj mioritic de toata frumusetea. Recomand tura, dar neaparat cu track incarcat pe un dispozitiv GPS si asteptati-va si la pushbike si eventual la mers pe bicicleta la vale caci are cateva coborari mai provocatoare :). Liknul cu trackul traseului il aveti AICI.

Va lasam mai jos ce material foto/video am putut aduna (foto credit Gabriela & Tiberiu). Revenim cat de curand cu detalii din #EuroBikeTrip2017 #VisitSwissAlps :D. Pana atunci, ride safe!

Viscri, Crit, Cloasterf, Mesendorf si Saschiz sau mai bine zis Transilvania bike trails (TBT)

Leave a reply

Viscri, Crit, Cloasterf, Mesendorf si Saschiz sau mai bine zis Transilvania bike trails (TBT) = un 1 Mai, mai diferit. Nu ca am fi fost prea des la mare de 1 Mai dar de data asta am inceract o alta zona, unde nu am mai fost decat in treacat si anume Viscri si imprejurimile. De fapt, mai bine zis Crit, unde ne-am cazat, si imprejurimile, o zona traditionala, rustica, saseasca si cu multe de oferit. Pacat ca a trebuit sa se mute unul, pe nume Charles, pe aici ca sa aflam si noi de zona…

Si nu doar ca s-a mutat, ci a si restaurat si a mai si infintat un ONG pe nume MET (Mihai eminescu Trust) si practic a resurscitat zona nu doar din punct de vedere turistic ci si ce deriva din asta. Pacat si bravo lui in acelasi timp.

Zona chiar este faina si are multe de oferit, iar modul in care casele fac turism pe aici ii chiar frumos, ne-a adus aminte putin de Delta Dunarii. Noi am stat la pensiunea Elena din Crit, un loc de nota 10 pe care vi-l recomand cu drag. Masa o luam in locul unde stateau gazdere iar de dormit dormeam la 2 minute departare in sat. Pensiunea este facuta cu bun simt si calitate iar masa servita la gazde este de nota 12. Mancare buna si bautura si mai buna 😉 sa veniti cu incredere aici. Aveti mai jos, printre poze, si cateva cu pensiunea.

Acum, legat de locurile de vizitat, in toate satele aveti ce vedea, cam acelasi lucru, dar merita. Biserici fortificate in fiecare si case traditionale, si, mai nou sunt legate de trasee de bicicileta :D, de la Viscri pana la Sighisoara. Puteti descarca de pe market aplicatia TBT care prezinta pe harta satelit traseele de bicicleta si va si pozitioneaza pe acestea daca aveti GPSul pornit ;).

Noi, in prima zi am fost pe bicicleta din Crit pana in Bunesti, apoi Viscri, apoi Mesendorf si inapoi in Criti, tot pe dealuri. Traseele de bicicleta is faine, mai ales portiunea Viscri –> Mesindorf care este un singletrail pavat cu pietrisi si intretinut pe care pedalezi de placare inclusiv la deal :D. Traseul de mai sus are cam 35 de km cu 500m diferenta de nivel. Eu zic ca ori cine il poate face si asta lejer si de placere. Linkul cu traseul il gasiti aici.

Toata ziua ne-a urmarit ploaia dar pur si simplu nu ne-a pasat. Seara am ajuns in Criti si apoi direct la masa. Gazdele ne-au asteptat cu rachiu, vin si multe bunatati.

A 2-a zi, dupa micul dejun copios ne intoarcem pentru a lua masina si a pleca in vizita pe la satele vecine dinsprea Sighiosasa dar nu inainte de a face pana dobandita la masina din cauza unui cui, cel mai probabil luat pe ultima suta de metri, ieri, cand am sosit. Mentionez pana patita pentru ca vreau sa atrag atentia asupra unui lucru. Care aveti masini Dacia, eventual si Renault dar nu pot confirma sigur, cheia de esfacut prezoanele este greu utilizabila. Aceasta are 20cm toata si daca prezoanele sunt intepenite, desfarecea acestora poate fi o misiunea imposibila. Noroc cu gazda si o teava imprumutata cu care am reusit sa fac o parghie regulamentara cat sa dau drumul la prezoane. Dupa rezolvarea penei plecam in Cloasterf, apoi in Saschiz si la final in Sighisoara. La intoarcere mai dam iara o fuga in Viscri inainte sa ne intoarcem la cazare. Dupa servim iara masa si apoi la somn caci ne asteapta inca o zi de biciclit.

Ultima zi se anunta insorita si ar fi pacat sa o ocupam cu drumul de intoarcere asa ca luam directia Mesendorf pentru a continua singletralul TBT. Din Mesendorf continuam spre deal si spre liziera padurii unde drumul de tara se transforma intr-un forestier. La iesirea din padure dam de singletrailul ce vine din Viscri si il tinem cam 10-15 km pana in dreptul satului Cloasterf unde facem dreapta si coboram pana in sat. De aici asfalt pana in Crit de unde recuperam masina si o taiem spre Bucuresti. Trackul turei il gasiti aici. Si astazi am biciclit tot 35 de km cu 500m diferenta. Cele 2 trasee pot fi unite pentru un super traseu de 70km cu 1000m ;), predominant singletrail de cea mai buna calitate. Am impresia ca daca il faci din directia Cloasterf/Sighisoara spre Visci, ai avea ceva mai multa coborare :), dar trebuie sa revin ca sa verific informatia :P.

Va lasam mai jos pozele de prin zona precum si un filmulet cu portiuni de pe traseul Viscri – Mesendorf – Cloasterf – Crit. Enjoy!

Traseul de la Manastirea Ciocanu, Bughea de Jos si o balaureala marca VRR

2 Replies

Weekendul ce tocmai a trecut am ajuns intr-un final la Bughea de Jos si la ale sale trasee amenajate de dl. Geo Simion. Am mai avut noi o tentativa si la inceputul sezonului, dar dupa ce ne-am rupt carca cu o urcare pana la stana Stramtu, nu ne-a mai ars sa mai batem drumul pana la Bughea asa ca am lasa tura pentru alta data. Si uite ca a venit intr-un final. De data asta am facut gasca mare, 2 grupuri, unul de dat la vale si unul de dat la deal. Planul nostru era sa stam in Bughea si sa incercam coborarile ce pleaca de la Manastirea Ciocanu, iar dl geograf Bogdan Andora a pregatit un alt traseu mai aventuros spre Iezer pe culmea Papau, si ce traseu aventuros a iesit :))) mai multe detalii la final.

Noi astia lenesi, asa cum am spus, am ramas in Bughea si am reusit sa facem 3 coborari pe traseul amenajat de Geo Simion. Ce sa spunem, am ramas mai mult decat impresionati, chiar s-a muncit si traseul arata bine. Ne-am intalnit pe traseu si cu arhitectul Geo care ne-a povestit de fainele planuri ce le are pentru micul dar potentul deal de la Ciocanu’ :))). Vor aparea si alte trasee si in viitorul apropiat un concurs enduro, probabil una din etapele CNE, poate chiar la anu’. Ce fain ar fi sa avem o etapa a CNE si unul din trasee atat de aproape. Ar fi perfect, imaginati-va ca am avea la 2 ore distanta Sinaia, Poiana, Ciucas si acum Bughea, toate pline de carari faine. Daca in zona ar aparea si niste shutle-uri care sa te duca cat mai sus, ar fi iara ceva de vis, la o adica put fi si niste carute numai sa te duca pana sus :D.

Acum, pe scurt, in zona ar fi 4 trasee, mai mult sau mai putin amenajate si inca se lucreaza, dupca cum permite timpul, la ele. Perspectiva unui concurs de enduro sigur ar mai impulsiona lucrurile. Toate au cam 3km distanta si coboara cam 400m diferenta de nivel plecand de la 800m altitudine si ajungand la 3-400m+. Trebuie avut in calcul diferenta de nivel si la urcare. Prin forte proprii cred ca poti face cam 5 urcari intr-o zi caci vei fi destul de sleit de puteri la final. Noi am reusit sa facem 3 caci am inceput prima urcare in jurul orei 11 si deja la 5 se intunecase. Cat am mai stat de vorba, cat am mai analizat traseul, cat ne-am mai asteptat, aia a fost ziua. Am vrea sa mai ajungem in zona, atat ca sa ne dam cat si ca sa ajutam.

Pentru cine vrea sa il sustina pe nea Geo, poate face mici donatii in contul sau de mai jos. Aveti in vedere ca traseul a fost construit cu scule proprii si fara prea mare ajutor decat din partea comunitatii de rideri din Campulung.

Geo Simion – RO55BRDE030SV20244600300 – BRD, Sucursala Câmpulung Muscel.

Pe noi ne-a convins si chiar credem in zona si in ce s-a intamplat aici si chiar vedem un concurs enduro in viitorul apropiat :D.

Acum, revenind la firul povestii, dupa ce am terminat cele 3 coborari, am ajuns la masina ca sa ne facem bagajul si sa ne caram. Intre timp am aflat ca grupul 2 care a plecat spre Iezer pe culmea Papau s-a cam ratacit, mai ales din cauza ca i-a prins noaptea si drumul nu era chiar evident. Ne mobilizam si noi usor si ne ducem in punctul unde au lasat masina, satul Valea Macelarului, un sat foarte animat, trebuie sa il vedeti ca sa ne credeti :P. Ajungem la locul unde si-au lasat masina si constatam ca starea drumurilor nu ne prea permite sa ne ducem mai departe asa ca ii asteptam cuminti la masini. Avem incredere in dl geograf Andora si uite ca dupa 30 de minute de balaureala primim informatia ca au gasit iara traseul si ca se apuca de coborare. ii asteptam cu cozonac si prajituri inca 2 ore si iata ca vin, 3 lumini ratacite in departare, desi erau 4 la umar :))). Bradu a tras lozul “castigator” bazandu-se pe o frontala ce nu a mai pornit-o de cel putin 1 an :))). Lasa ca a rezolvat Gabi problema cu lumina de bicla de 1000 de lumeni 😀 de batea mai tare decat faza lunga de la Dacia mea :P.

Vin usor inghetati ca a trebuit sa treaca si un rau cu cativa km in urma dar deja ii asteptam cu caldura la maxim in masini. Dupa ce se schimba si ne aranjam in masini, o luam din loc spre Bucuresti si stam la povesti pana acasa. Mai jos aveti asa:

P.S. Ne-a placut atat de mult la Bughea de jos incat am petrecut si 1 decembrie acolo, pe cararile patriei :). De data asta ne-am dat de 5 ori chiar :D. Hai la multi ani si la cat mai multe ture!